Un clujean îi arată deputatului Mate unde să caute autonomia

Clujeanul Corneliu Pop îi dă peste nas deputatului UDMR Mate Andras care aduce în sprijinul ideii de autonomie declarația politică de la Alba Iulia. Pop demontează discursul deputatului și arată că ”Adunarea Naţională de la Alba Iulia, nu era în drept să-şi atribuie cu de la sine putere, înafara nici unei susţineri de drept, calitatea de a acorda drepturi politice, sociale, confesionale, de reprezentare la nivel naţional”. Liderul grupului parlamentar UDMR din Camera Deputaţilor a menţionat că Parlamentul României ar trebui să îşi exprime angajamentul în privinţa aplicării unui punct anume din Declaraţia de la Alba Iulia.

Clujeanul Corneliu D. Pop vorbește despre tiparului politicianului român care, într-o simbioză aproape parazitară, se erijează în apărătorul intereselor naționale. ”Această simbioză, care a fragilizat şi continuă să fragilizeze, cu iresponsabilă perseverenţă, temelia statului român, coabitează fără oprelişti, cu pretenţiile permanente şi fără de măsură ale Uniunii Democrate Maghiare din România şi ale altor formaţiuni cu idealuri asemenea acesteia”, explică Pop. El mai spune că se poate afirma fără rezerve, că prin comportamentul tuturor acelora care fac vremelnic parte din aceea „alcătuire” ce şi zice clasă politică şi din aceea „alcătuire” vag conturată, ce şi zice societate civilă, la care se mai adaugă fără acoperire şi calificativul de „românească” nu numai că se aprobă, de a dreptul, chiar se provoacă, chiar se incită, declanşarea inadmisibilelor pretenţii ale formaţiunilor constituite pe criterii etnice, a căror existenţă, nu numai într-un stat naţional şi unitar, este extrem de păguboasă.

”Este vorba, de invocarea de către amintitele formaţiuni – la care, spre surprinderea numai a celor care nu cunosc comportamentele trecute, s a raliat şi Forumul Democrat al Germanilor din România – a rezoluţiei Adunării Naţionale a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească de la Alba Iulia din data de 1 Decembrie 1918, când românii din Transilvania, Banat, Crişana, Sătmar şi Maramureş, au decis să şi manifeste, printr-o grandioasă adunare reprezentativă, dorinţa de a se unii – împreună cu pământurile pe care locuiesc – , cu Patria Mamă, România şi în care rezoluţie, consideră că se găsesc atât dorinţele cât şi suportul acestora”.

”Filonul” statului român

”Din „straturile superficiale”, ale istoriei României, urmare unor îndelungate „săpături” ale „arheologilor” de casă a U.D.M.R. şi nu numai ai acesteia, au fost scoase la lumină – dar, deocamdată, numai pentru a se transmite un semnal de „sensibilizare” inconfundabililor în ale necunoaşterii şi în ale priorităţii interesului personal, care sunt acei ce se autocalifică drept politicieni români – , acele inexistente, pentru statul român, precum şi pentru forurile internaţionale, prevederi cuprinse în subpunctul 1 din punctul III al rezoluţiei de la Alba Iulia, care nicicând nu s au regăsit, în realitatea politică a statului român şi în tratatele internaţionale, la care acesta a fost sau este parte, fapt pentru care, nici nu au putut să aducă atingere substanţei intime a filonului, existenţei fiinţei naţionale a românilor şi a statului român”, este de părere clujeanul. El mai adaugă și că din rezoluţie, numai acel punct III şi subpunctul 1 al acestuia, prezintă interes, pentru formaţiunile ungureşti şi din câte s-ar părea şi pentru altele asemenea, inclusiv F.D.G.R. ”Este firesc, să ne întrebăm, care pot să fie motivaţiile unei asemenea poziţii politice a acestei din urmă formaţiuni? Răspunsul, la această din urmă dilemă, începe să se contureze şi să dobândească şi o motivaţie şi o consistenţă, deloc surprinzătoare. În acest sens, fac referire la dobândirea calităţii de succesor – printr-o nemotivată de drept şi de o crasă iresponsabilitate sentinţă civilă cu nr.2790 din 28 mai 2007, a judecătoriei din Sibiu prin preşedintele judecător Maria Morar, prin care Forumul Democrat al Germanilor din România (în perioada în care actualul vice preşedinte al Partidului Naţional Liberal, Klaus Iohannis, era preşedinte al F.D.G.R. şi primar al Sibiului), devine, înafara perceptelor morale şi a oricăror norme de drept, succesorul organizaţiei pro fasciste Grupul Etnic German, desfiinţat prin Decretul Lege nr.485 din 7 octombrie 1944 – emis de Regele Mihai – ca urmare a celor impuse de Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, în care la articolul 15, se prevedea o asemenea măsură legală”.

Adunarea de la Alba Iulia nu putea acorda drepturi politice

”Motivaţia cererii de a deveni succesor, a fost şi este, în prima etapă, de natură materială: averile consistente ale fostului G.E.G. După dobândirea – în dauna patrimoniului public al României – a consistentului suport material, acesta devine suport pentru revendicări de natură politică, profitând şi de alăturarea şi asocierea cu U.D.M.R. şi a celor asemenea acesteia.

”Adunarea Naţională de la Alba Iulia, nu era în drept, să şi atribuie cu de la sine putere, înafara nici unei susţineri de drept, calitatea de a acorda drepturi politice, sociale, confesionale, de reprezentare la nivel naţional – la nivelul întregului teritoriu al viitorului Regat al României, în care urmau să fie incluse şi unităţile geografice alipite – deoarece asemenea putere, este un atribut exclusiv şi indiscutabil, numai al statelor pe deplin suverane, ca atare, un atribut, care conform dreptului internaţional, nu poate fi uzurpat de o adunare politică, indiferent de anvergura acesteia şi de cât de nobile sunt intenţiile participanţilor la aceasta. Adunarea Naţională de la Alba Iulia, prin cele conţinute de rezoluţia acesteia, nu au putut, nici impune, nici influenţa, cu nimic viaţa de stat a României, viaţă a cărei evoluţie post belum, a fost stabilită înaintea intrării României în război şi de ulterioara Conferinţă de pace. Adunarea Naţională de la Alba Iulia, a avut numai dreptul legitim de a cere desprinderea din statul numit Austro Ungaria şi alipirea la statul numit Regatul României. Am demonstrat deja că Adunarea naţională de la Alba Iulia nu a avut autoritatea de a acorda privilegiile cuprinse în punctul III”, spune clujeanul Corneliu D Pop.

Punctele nule

Austria şi Ungaria au renunţat în favoarea României, la toate drepturile şi titlurile asupra părţii fostului Ducat al Bucovinei, respectiv asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de fruntariile Ungariei, aşa cum au fost stabilite în tratatele de pace. În contextul celor mai sus arătate şi demonstrate, legat de aplicarea principiului autodeterminării, revin la Rezoluţia de la Alba Iulia, pe care trebuie să o analizăm în funcţie de principiul autodeterminării, aşa cum a fost înţeles şi aplicat în tratatele de pace. Se impune a se preciza, că în conformitate cu principiul autodeterminării, la care ne raportăm, Adunarea Naţională a românilor din data de 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, nu putea să hotărască, decât, alipirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului la Regatul României, după cum se stipulează, de altfel în punctul I al rezoluţiei şi, nimic mai mult, ceea ce atrage după sine consecinţa, precum că, toate cele stipulate în cuprinsul punctelor II – IX din rezoluţie, trebuie obligatoriu considerate ca fiind neavenite şi nule, ca neavând nici o încărcătură de drept şi, ca atare, nici o putere juridică.

Stat suveran

Urmare împlinirii faptului politic, care a fost unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului, cu Regatul României, aceste noi componente teritoriale nu puteau cere un tratament aparte, excepţional, în cadrul statului român, deoarece unirea unui teritoriu, a unei noţiuni geografice, cu un stat suveran, nu se poate face decât prin încorporarea definitivă a acesteia în teritoriul respectiv şi, nu sub forma unei uniuni sau unei federaţii, ce poate avea loc numai în cazul în care este vorba de uniuni de state suverane, ca în cazul Ungariei, care, ca stat suveran, s-a unit în anul 1867, cu un alt stat suveran, Austria, rezultând statul dualist Austro Ungaria.