Voci diferite îşi exprimă opiniile, confirmând principiul libertăţii acolo unde este asigurat, tocmai pe aceeaşi problemă, ca în exemplul următor:
„Nu prea am înţeles ce caută preşedintele Iohannis în America. Dar vizitele la Înalta Poartă a lui Trump nu vestesc nimic bun. Nu pentru Klaus cel Vestit, ci pentru noi”, scrie în editorialul său Radu Vida redactorul şef la „Făclia”, înscăunat după Ilie Călian, cântător ca „privighetorile Clujului”. Dar şi ce a spus demnitarul american îndemnându-i lui Iohannis un însemnat premiu din partea Forumului AJC: „La începutul anului, în timp ce sute de mii de oameni mărşăluiau prin Bucureşti pentru a protesta faţă de eforturile discutabile ale Guvernului de-a împiedica lupta împotriva corupţiei, preşedintele României Iohannis a stat de partea corectă a istoriei, sprijinind transparenţa, statul de drept şi libertatea”, a precizat Allan Reich (citat din ziarul gazdă).
Un spaţiu mult mai întins de observare a manifestării libertăţii indivizilor este în domeniul Justiţiei. Acolo indiferent care, unul din doi virtual are dreptate, fie cauză penală sau civilă, numai unul poate fi titularul adevărului. Ideal este dacă astfel s-ar distribui de către judecători. Aceasta este astăzi baza discuţiilor şi dezbaterilor în ţară: despre starea adevărului în Justiţie, ea fiind una din cele trei puteri pe baza acestui principiu este organizat şi funcţionează statul (al. IV, art. 1 Constituţie).
Legea fundamentală care nu are ezitări în textele sale, nu face o ierarhizare a puterilor în stat. În acelaşi aliniat şi articol arătate nu face o ordonare, ci enumerare, ci precizarea că sunt următoarele: Legislativă, Executivă şi Judecătorească. Adjectivul suprem nu este alăturat după nici o nominalizare a celor trei puteri în stat. Identitatea fiecăreia este făcută în Constituţia 2003. În cazul parlamentului unde se întâlneşte apar ca autorităţi. În Constituţie scrie la art. 1 (1): „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”. Este reprezentativ suprem vizavi de alte organe alese: preşedintele ţării, primarii, consiliile locale. De aceea, nu este loc pentru concluzia şi opinia unor parlamentari că legislativul în care se află este organ suprem peste Justiţie. Opinia aceasta s-a vehiculat şi a trecut în presă şi mass-media, începând odată cu formarea altei comisii, de anchetă parlamentară, care să audieze şi sancţioneze pe cei ce au fost în casa lui Gabriel Oprea, generalul cu 4 stele, dar şi în alte cluburi şi grupări secrete opri la vedere. Însă nu toţi securiştii şi civilii vizaţi mai sunt parlamentari ori primari: Profesorul Dâncu şi procurorul Kövesi, şeful DNA. Neputinţa faţă de aceşti demnitari şi de alţii, de a-i ancheta, au transferat-o în competenţa faţă de oricine, de la schimbarea din funcţii până la trimiterea în judecată. Acesta este punctul de încălcare a competenţei între autoritatea legislativă şi autoritatea judecătorească; prima a încălcat domeniul activitatea celei de a doua.
În spiritul Constituţiei şi a legilor, Parlamentul nu are dreptul de exercitare a actelor justiţiei. În baza Regulamentelor camerelor sale şi a oricăror comisii, care au caracter de ordine interioară (şi de aplicare a aleşilor săi), ele nu sunt izvoare de drept public, nu dau dreptul la activităţi justiţiare. De aceea este atât de multă agitaţie şi vorbă pe culoarele camerelor pentru a schimba regulamente şi a investi comisii cu competenţe care nu le-au avut, fiindcă pe ordinea de zi este cercetarea, de către Comisia de anchetă, înfiinţată în mod special, de pedepsire (schimbare) a SRI-ştilor şi neseişti, foşti invitaţi la Oprea la „cină” în ziua de alegeri a preşedintelui între Geoană şi Băsescu. Au întâmpinat prematur sărbătorirea viitorului ales, oficializat în zorii dimineţii următoare: g-ral Gabriel Oprea, g-ral Florian Coldea, prov. univ. Vasile Dâncu, procuror Codruţa Kövesi, şefa DNA, g-ral Onţanu – primar de sector, ziaristul Dan Andronic.
Comisia parlamentară deja s-a constituit şi lucrează, au ascultat un număr de parlamentari şi neparlamentari. Şi-a asumat să studieze pe orice cetăţean, în baza Regulamentelor modificate, în timp de 60 de zile, cu prelungiri nelimitate.
Scenarii şi scenarite au toate partidele şi alte colectivităţi organizate. Le pun în aplicare ceri care au putere să le aplice. Are prioritate PSD, majoritatea electorală şi puterea locală. Face ce vrea politic, să controleze Justiţia, acea autoritate independentă şi apolitică. Este cauza stării de spirit în ţară exprimată în contextul corupţiei şi cu ecou în justiţie.
Cui prodest?
Teodor Tanco
