„Cezarul a învins!”, raportul elaborat de Institutul „Ovidiu Şincai” şi dat recent publicităţii a analizat contextul politic în care au avut loc alegerile prezidenţiale, metodele folosite în campanie de principalii competitori, precum şi a explicat rezultatele scrutinului.
Traian Băsescu a câştigat alegerile, cu toate că împotriva sa s-a realizat o coalizare transpartinică, transpartizană şi transideologică, multietnică şi multiconfesională, constituită atât pe orizontală cât şi pe verticală.
Mircea Geoană nu este lăsat nici el la o parte, documentul scoţând în evidenţă şansele irosite de acesta în cursa prezidenţială, în ciuda faptului că a avut de partea lui o coaliţie puternică.

„Scrutinul pentru alegerea persoanei care să ocupe cea mai înaltă funcţie în statul român a avut loc într-un context marcat de suprapunerea a trei tipuri de crize cu tendinţă de cronicizare: o prelungită şi agonizantă criză morală; o criză politică marcată de alternanţa unor «vârfuri de sarcină» cu momente de acalmie aparentă; o criză economică pentru a cărei rezolvare în anul 2009 nu s-au luat măsurile necesare atât din nepricepere cât şi din raţiuni electorale”, se menţionează în debutul raportului.
Documentul relevă că în timpul guvernării coaliţiei PD-L – PSD în sânul electoratului s-a dezvoltat foarte mult percepţia că toate formaţiunile şi toţi politicienii „sunt la fel”, din moment ce partide între care existau tensiuni ireconciliabile au realizat „Parteneriatul pentru România”. Percepţia a fost accentuată şi de faptul că înaintea acestei coaliţii a existat Alianţa DA, iar după ruperea acesteia PSD a susţinut Guvernul Tăriceanu. Toate acestea au dus la scăderea speranţei populaţiei că situaţia politică şi socială se poate schimba în bine prin intermediul alegerilor.
În opinia autorilor raportului, coaliţia de guvernare realizată în 2008 între PD-L şi PSD, atât de mult invocatul „vis împlinit” al preşedintelui Băsescu, nu a reprezentat altceva decât o capcană pentru social-democraţi, cu menirea de a paraliza dinamica internă a PSD în pregătirea alegerilor.

Singur împotriva tuturor

Prin intermediul acestei analize a Institutului „Ovidiu Şincai” au fost scoase în evidenţă principalele caracteristici ale profilelor şi strategiilor candidaţilor. Traian Băsescu este caracterizat ca fiind un „politician populist abil care ştie să folosească starea de spirit a electoratului în favoarea sa”, şi care a avut ca principală preocupare „să nu dea prilejul competitorilor politici să-i discute mandatul, deoarece realizările perioadei 2005-2009 sunt atât de puţine încât nu puteau prin ele însele să legitimeze realegerea”.
Primul pas important în aplicarea acestei strategii, spun autorii, a fost spargerea coaliţiei şi eliminarea PSD de la guvernare, urmate de preluarea controlului exclusiv a Ministerului de Interne, organizatorul alegerilor prezidenţiale. Odată cu refuzul nominalizării lui Johannis ca premier din cauza „coaliţiei de la Grivco”, Băsescu şi-a identificat – pe modelul „coaliţiei celor 322 parlamentari”, experimentat în 2007 cu ocazia referendumului pentru demiterea sa din funcţie – adversari precum Iliescu, Voiculescu, Hrebenciuc, Vanghelie, pe care i-a diabolizat, asociindu-le diverse trăsături negative.
Şeful statului, spun autorii, s-a folosit de frica de sărăcie a românilor, respectiv de spaima generată de perspectiva şomajului, pentru a arăta că formarea unui guvern proprezidenţial este o garanţie pentru plata salariilor şi pensiilor.
A două axă a strategiei politice a lui Traian Băsescu a fost să încerce să direcţioneze frustrarea populaţiei nemulţumite dinspre persoana sa, spre instituţia parlamentară”, mai relevă studiul.
Cât priveşte sloganele utilizate de şeful statului în timpul campaniei electorale prezidenţiale, autorii studiului sunt de părere că factorul „ură” a fost utilizat drept principal combustibil. „Principalul mesaj, care a împânzit România, a fost: «De ce le e frică nu scapă!» – metodă folosită doar de către regimurile autoritare. (…) Sloganul secundar «Băsescu pentru România!» trebuie înţeles ca o prelungire a celui dintâi, dorindu-se convingerea electoratului că doar Traian Băsescu reprezintă naţiunea, în timp ce parlamentarii ar reprezenta interese anti-naţionale”, menţionează autorii studiului. Pentru turul al doilea al prezidenţialelor, Băsescu a utilizat tot un discurs de factură populistă, prin care afirma că poporul român este singurul său partener, atacându-l totodată foarte dur pe Mircea Geoană, căruia i-a creat imaginea unui politician manevrat de moguli. Chiar şi publicarea imaginilor în care loveşte un copil, în timpul campaniei din 2004, îl fac pe şeful statului să întoarcă sorţii în favoarea sa, el prezentându-se victima unei campanii de manipulare. „Esenţa strategiei de campanie electorală a lui Traian Băsescu a fost să utilizeze starea de nemulţumire a cetăţenilor faţă de instituţia parlamentară şi să se plaseze în postura luptătorului împotriva celor bogaţi”, conchid autorii.

Greşeli fatale

În ceea ce îl priveşte pe Mircea Geoană, raportul menţionează că el a pornit în campania electorală având sprijinul unui partid bine organizat, cu experienţă în competiţiile electorale şi cu militanţi obişnuiţi să câştige alegerile. Geoană a avut însă şi câteva dezavantaje – faptul că se afla în timpul pre-campaniei în fruntea unui partid subaltern, dezavantajul psihologic al unei înfrângeri în faţa lui Băsescu în alegerile pentru Primăria Capitalei din anul 2004, pericolul ca o parte din voturile simpatizanţilor PSD să se îndrepte spre Sorin Oprescu.
O preocupare de ordin strategic a lui Geoană şi a echipei sale a fost atragerea unui electorat cât mai numeros din afara bazinului PSD, în vederea finalei, motiv pentru care, se spune în raport, el a evitat să ostilizeze electoratul liberal prin atacuri la adresa lui Crin Antonescu.
În timpul campaniei, Geoană a lansat promisiuni de interes atât pentru electoratul tradiţional al PSD, dar şi pentru cel al dreptei – creşterea pensiilor, investiţii masive în infrastructură şi agricultură, etc. – dar pentru care nu a menţionat resursele cu ajutorul cărora acestea să fie transformate în realitate. Prin urmare, promisiunile respective au fost percepute drept demagogice de electoratul obişnuit deja cu dezamăgirile şi angajamentele neonorate ale politicienilor, impactul pozitiv scontat al unei atari abordări fiind mult diminuat. Geoană a spus ceea ce voia să audă electoratul, dar nu şi-a ajustat spusele în funcţie de reacţia electoratului la ele.
Eroarea principală a campaniei lui Geoană a fost difuzarea casetei în care Băsescu loveşte, în 2004, un copil. Faptul că Dinu Patriciu a fost „mesagerul” acestei dezvăluiri a fost perceput ca o răzbunare a omului de afaceri.
Un prejudiciu adus candidatului social-democrat a fost şi proasta organizare a evenimentului de la Timişoara, în încercarea sa de a se apropia de electoratul de dreapta din Banat, odată cu semnarea protocolului cu PNŢ-CD (aripa Radu Sârbu). Vizita la Timişoara de pe 1 Decembrie nu ar fi fost o greşeală dacă nu s-ar fi desfăşurat într-un loc simbol al Revoluţiei ce urma să fie evocată omagial, atât pe plan intern cât şi internaţional, la aniversarea a două decenii. Folosirea electorală a acestui simbol nu a făcut decât să ducă la iritarea timişorenilor.
O altă greşeală majoră a fost modul în care a fost gestionat subiectul confruntării televizate dintre Geoană şi Băsescu. O singură dezbatere a fost fatală pentru Geoană, în condiţiile în care acesta nu trecuse prin confruntări de mare anvergură, iar riscul unor greşeli care să nu mai poată fi recuperate a fost deosebit de mare. Pe lângă toate acestea, staff-ul PSD a fost prost documentat şi superficial în pregătirea răspunsurilor pentru dezbatere, ceea ce a dus la imaginea unui candidat deconcentrat, care credea că a câştigat războiul înainte de ultima bătălie.
Vizita de la miezul nopţii la locuinţa lui Sorin Ovidiu Vântu, chiar în ajunul confruntării finale, a fost un alt pas greşit al lui Geoană. Aceasta nu a făcut altceva decât să valideze ideea indusă în opinia publică de Băsescu, că Mircea Geoană are un caracter duplicitar şi este suspus mogulilor. Mai mult decât atât, afirmaţia lui Vântu, făcută chiar în seara confruntării televizate, potrivit căreia Geoană îi este prieten şi l-a vizitat pentru „a se relaxa”, aflată în contradicţie cu declaraţiile publice ale candidatului PSD din dimineaţa zilei respective şi din ziua precedentă, potrivit cărora magnatul cu pricina ar fi „malefic şi turbulent”, a indus în mentalul colectiv imaginea unui prezidenţiabil nesincer, manevrabil de către oligarhi sau chiar la comanda acestora, scriu autorii raportului. În plus, Vântu a mai precizat că Geoană făcuse toate acele declaraţii negative la adresa sa doar de conivenţă şi de convenienţă, ceea ce a dus la dezastru. Relaţia cu Vântu l-a costat pe Geoană circa 400.000 de voturi, potrivit estimărilor din raport.
De asemenea, strategii PSD nu au luat în seamă voturile diasporei, care s-au dovedit în cele din urmă hotărâtoare.

Liana Mureşan

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.