Pe modelul consacrat a documentelor false! Gaşca lui Sărmăşan Başa a obţinut 700.000 de euro de la bănci, prin interpuşi

1069

Perioada 2004 – 2008 a fost se pare cea mai prolifică pentru bistriţenii, cel puţin, care au vrut să obţină credite bancare în mod fraudulos. Gazeta de Bistriţa v-a prezentat până acum în câteva rânduri cazuri similare ale unor conjudeţeni care, prin acte false, au reuşit să obţină prin interpuşi, sume fabuloase de bani de la bănci. După ani de anchetă, persoane precum Emil Nistor, Irina Carşai sau Cornelia Baciu au fost trimişi în judecată, unii dintre ei fiind chiar condamnaţi definitiv sau în prima instanţă. Însă nu sunt singurii. De data aceasta vă prezentăm un alt caz similar, dosar care a fost anchetat de DIICOT, prin mâna procurorului Ioan Lumperdean.

În 2016, DIICOT BN a trimis în judecată nu mai puţin de 11 persoane, pentru constituire de grup infracţional organizat, înşelăciune, fals şi uz de fals. Liderul grupării a fost Viorel Sărmăşan, care a obţinut prin interpuşi, pentru firmele pe care le deţinea, 455.830 euro, 715.237 lei şi 87.120 franci elveţieni, într-un interval de aproximativ un an.

 

Viorel Sărmăşan a intrat în atenţia procurorilor în 2008, după ce trei dintre persoanele interpuse au făcut plângere împotriva sa în momentul în care au descoperit că nu le-a mai achitat ratele creditelor contractate pentru el. Iniţial ancheta a fost demarată de procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa, care în momentul în care şi-au dat seama că este vorba despre un grup infracţional organizat au declinat competenţa în favoarea DIICOT BN.

 

Başa, capul grupării

Potrivit rechizitoriului întocmit de procurorul Lumperdean, la începutul anului 2007, în cursul lunii ianuarie, Viorel Sărmăşan, zis Başa, „a iniţiat şi constituit împreună cu Nicoleta Iurescu, Veronica Sfrângeu şi Florica Bruj, un grup infracţional organizat în scopul săvârşii infracţiunilor de înşelăciune prin folosirea unor mijloace frauduloase, constând în înscrisuri false privind veniturile salariale şi vechimea în muncă, «produse» prin infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, pentru obţinerea unor sume de bani pentru contractarea unor împrumuturi bancare, sume de bani ce urmau a fi folosite pentru finanţarea unor activităţi ale firmelor SC Lincaliz IFN SA, SC Combaşa SRL şi SC Şogotrans SRL, la care el sau alţi apropiaţi ai lui erau asociaţi sau administratori, fie în interesul personal al unora dintre membrii grupului”. Sărmăşan era cel care coordona activităţile grupului şi cel care a cooptat membri, în timp ce Nicoleta Iurescu, cea care se ocupa de contabilitatea firmelor lui Sărmăşan, Veronica Sfrângeu – angajata Lincaliz SRL dar şi administrator împuternicit al SC Şogotrans SRL, precum şi Florica Bruj – asociat şi administrator al SC Combaşa SRL, aveau roluri bine determinate, de a falsifica actele care urmau să fie depuse la bănci de persoanele interpuse pentru a obţine credite bancare.

În februarie 2007, Sărmăşan a mai cooptat doi membri de bază, pe Ionela Matei, cea care avea să ofere consultanţă în vederea obţinerii împrumuturilor bancare de la bănci de pe raza municipiului Cluj-Napoca, dar şi pe Teodor Morar, finul lui Sărmăşan şi care desfăşura diferite activităţi în SC Combaşa SRL. Practic, Matei instruia persoanele interpuse, care urmau să ia împrumuturi bancare pentru Sărmăşan, cum să procedeze şi cum să completeze formularele bancare pentru a accesa creditele dorite.

 

A vrut bani pentru firmele sale

Banii obţinuţi din credite erau folosiţi de Sărmăşan pentru firmele sale, în condiţiile în care, urmare a unor controale efectuate de Garda Financiară în anii anteriori, acesta nu s-a mai sustrage de la plata unor taxe.

SC Lincaliz IFN SA a fost înfiinţată în 2004, ca SRL, având ca asociat unic şi administrator pe Viorel Sărmăşan, iar obiectul său principal de activitate era închirierea autoturismelor şi utilitarelor de mică capacitate. În 2005, obiectul de activitate a fost schimbat în transporturi rutiere de mărfuri. În august 2006, statutul juridic al firmei este schimbat, aceasta devenind societate pe acţiuni – SA – alături de Sărmăşan devenind acţionară şi Iurescu, alături de alte trei persoane. Tot atunci activitatea principală a firmei a devenit cea de creditare pe bază de contract, iar Nicoleta Iurescu a fost numită administrator. Câteva luni mai târziu însă, SA-ul a intrat în insolvenţă, administrator judiciar fiind numită SC Levitomi Expert SRL.

„În cursul anului 2006, urmare a informaţiilor obţinute de organele Gărzii Financiare şi a ofiţerilor de poliţie din cadrul SIF BN privind activităţi faptice şi «scriptice» ce se derulau în scopul eludării plăţii taxei reziduale pentru autoturismele second-hand importate din străinătate prin intermediul SC Lincaliz IFN SA, la  sediul şi punctul principal de lucru al acestei firme au fost efectuate percheziţii şi ridicate mai multe acte. Ca urmare a desfăşurării anchetei penale şi a înlăturării procedeelor ilegale, volumul activităţii comerciale şi lichidităţile acestei firme au scăzut”, se arată în rechizitoriu.

În ceea ce priveşte SC Combaşa SRL, aceasta a fost înfiinţată de Sărmăşan cu mult mai devreme decât cea mai sus amintită şi anume în 1994 şi avea ca obiect principal de activitate comerţul cu autovehicule. În 2004, alături de Sărmăşan intră în firmă şi cumnatul acestuia, Eugen Linca, care dobândeşte şi calitatea de administrator. Un an mai târziu Linca devine asociat unic şi administrator, Sărmăşan retrăgându-se din firmă, însă doar formal, întrucât în realitate acesta era cel care controla societatea comercială. În iunie 2006, intră în firmă alte două persoane – Cristina Săsărman şi Traian Cihărean, acesta din urmă fiind din din Arad, în timp de Linca se retrage total, însă în noiembrie 2006 cei doi se retrag şi cesionează SRL-ul Floricăi Bruj. Aceasta, în ianuarie 2007 deschide la demisolul Hotelului Diana un club de noapte, pe care câteva luni mai târziu îl transformă în sală de fitness. Deciziile privind activitatea firmei nu îi aparţineau femeii, ci lui Sărmăşan, care conducea din umbră. Potrivit DIICOT, SC Combaşa SRL a fost folosită de Sărmăşan ca firmă satelit al SC Lincaliz SRL, şi exista mai mult scriptic, în scopul eludării plăţii taxei reziduale pentru autoturismele importate de Lincaliz SRL.

Cea de a trei firmă folosită de Sărmăşan a fost SC Şogotrans SRL, pe care a înfiinţat-o în 2004 cu obiect principal de activitate transporturi rutiere de mărfuri. Asociaţi în firmă figurau Dumitru Frumos, Eugen Linca, acesta fiind desemnat ca persoană împuternicită să reprezinte societatea, şi Radu Sfrângeu. În iulie 2006, cei trei asociaţi deschid un sediu secundar în Cluj-Napoca, care un an mai târziu avea aceeaşi adresă cu apartamentul lui Teodor Morar. Tot în acelaşi an 2007, Radu Sfrângeu devine asociat unic şi administrator al firmei, după ce Linca şi Frumos i-au cesionat părţile sociale deţinute.

În fapt firma era controlată de Viorel Sărmăşan care era sprijinit de soţia lui Radu Sfrângeu, Veronica, aceasta fiind la un moment dat şi administrator al SRL-ului. Evidenţa contabilă a firmei era efectuată de Nicoleta Iurescu.

Ca şi Combaşa SRL, şi Şogotrans SRL avea rol de societate satelit pentru Lincaliz SRL,

Acelaşi Viorel Sămăşan s-a folosit de încă alte două firme, una deţinută şi coordonată de Ionel Matei – SC Hermoso SRL, cealaltă de Teodor Morar – SC G&B Consulting SRL, care a avut iniţial ca obiect principal de activitate transporturi rutiere de mărfuri, ulterior acesta fiind schimbat în închirierea autoturismelor şi utilitarelor de capacitate mică. Firma lui Morar a avut deschis un sediu secundar în Pecica, jud. Arad.

 

Scânteia a venit de la finul său Morar

Ideea de a contracta împrumuturi bancare utilizând documente false i-a venit se pare lui Sărmăşan în 2006, când Teodor Morar, finul său, a vrut să ia un împrumut în valoare de 96.000 lei, de la CEC Bank  – sucursala Cluj, pentru a-şi cumpăra un apartament. Morar avea nevoie însă de două persoane care să îşi asume calitatea de co-plătitori pentru a garanta restituirea creditului. Şi bineînţeles, în situaţii de genul acesta cei din familie sunt primii care sar în ajutor, în speţă fiind vorba de soţia sa şi mama acesteia. Soţia lui Morar era angajată la o firmă din Cluj-Napoca, iar soacra era angajată la una din firmele lui Sărmăşan, formal însă, fiindcă femeia nu a lucrat nici măcar un ceas acolo. Aceasta avea nevoie doar să obţină vechime în muncă pentru a beneficia la un moment dat de pensie, iar lui Sărmăşan i-a convenit fiindcă femeia a scos bani din buzunar ca să îi fie achitate asigurările sociale.

În momentul când Morar a vrut să ia împrumutul bancar acesta a apelat la naşul Sărmăşan pentru a-i elibera soacrei sale adeverinţa necesară pentru dosarul de credit. Numai că exista o altă problemă pentru Morar, fără de care nu putea lua bani de la nici bancă – nu avea loc de muncă. Drept urmare, Sărmăşan i-a dat o mână de ajutor şi l-a angajat la Combaşa SRL ca agent de vânzări cu un salariu brut de 1.000 de lei, salariu care avea să fie micşorat la valoarea reală de 440 lei, după ce Morar primea creditul. Cea care a scris adeverinţele a fost Nicoleta Iurescu, care a semnat şi în numele administratorului ce figura în documente la acea vreme, Traian Ciherean, fără ca acesta să ştie. Tot Iurescu i-a întocmit şi aranjat şi carnetul de muncă pentru Teodor Morar, astfel încât acesta să nu aibă probleme la bancă. Astfel Teodor Morar a reuşit să obţină împrumutul de 96.000 lei de care avea nevoie să poată cumpăra apartamentul dorit în Cluj-Napoca. Deşi creditul trebuia returnat în 27 de ani, Morar l-a rambursat anticipat, plătind ultima rată în iulie 2012, fiindcă ştia că este un credit cu probleme. Asta în condiţiile în care anchetatorii intraseră pe fir după ce au prins de veste că Sărmăşan a luat sumedenie de împrumuturi prin interpuşi.

teanc euro

Şi-a îndreptat ochii spre băncile din Cluj-Napoca şi Arad

Până să dea de veste anchetatorii însă, Sărmăşan a acţionat la greu pentru a face rost de bani, mai ales că firmele sale aveau datorii după ce accesase pe numele acestora credite bancare pe care nu le mai putea plăti. Cum pe raza Bistriţei nu mai putea acţiona, Sărmăşan şi-a îndreptat ochii spre Cluj.

„La începutul anului 2007, societăţile comerciale SC Lincaliz IFN SA, SC Combaşa SRL şi SC Şogotrans SRL, toate cu sediul social în Bistriţa, avea dificultăţi financiare, unele din acestea având conturile blocate de către instituţiile financiar-fiscale tocmai datorită activităţii defectuoase realizate până în acel moment de asociaţii acestora. La începutul anului 2007 deţinătorii celor 3 societăţi comerciale nu mai puteau solicita împrumuturi băneşti de la instituţiile bancare din mun. Bistriţa datorită creditelor contractate şi nerestituite creditorilor anteriori, în anul 2006. Din acest motiv, la începutul anului 2007, aşa cum am arătat mai sus, inculpatul Sărmăşan Viorel Daniel a iniţiat şi constituit împreună cu inculpatele Sfrângeu Veronica Florina, Bruj Florica Elena şi Iurescu Nicoleta Florentina un grup infracţional organizat, la care apoi au aderat inculpata Matei Ionela Maria şi inculpatul Morar Teodor, ambii domiciliaţi în Cluj-Napoca, în scopul obţinerii unor credite frauduloase, prin folosirea de înscrisuri falsificate”, se precizează în rechizitoriu.

Cum creditele nu puteau fi acordate de instituţiile bancare din Cluj-Napoca decât persoanelor care aveau domiciliul sau reşedinţa pe raza municipiului, Sărmăşan le-a cerut celor care aveau să împrumute bani pentru el să îşi stabilească în mod fictiv domiciliul acolo.

Pentru a obţine sume cât mai mari, în cadrul grupului infracţional organizat s-a adoptat hotărârea ca fiecare persoană solicitantă a creditului să depună mai multe cereri de credit la mia multe bănci de pe raza teritorială a oraşului Cluj-Napoca, în aceeaşi zi sau în zilele următoare, în ideea ca în evidenţele SC Biroul de Credit SA Înscrierile titularilor se făceau cu o anumită întârziere şi în acest fel instituţiile bancare să nu aibă timpul necesar să verifice dacă persoana solicitantă a creditului mai contractase anterior vreun împrumut de la o altă instituţie bancară”, se arată în rechizitoriu.

În zilele în care cei care solicitaseră împrumuturile erau anunţaţi de bănci că trebuiau să îşi ridice banii, aceştia erau transportaţi în Cluj-Napoca de unul din membrii grupării.

„Imediat după ce încasau sumele de bani de la fiecare instituţie bancară, persoanele fizice interpuse, titulare ale creditelor, remiteau aceste sume de bani coordonatorului grupului infracţional Sărmăşan Viorel sau reprezentanţilor grupului infracţional, spunându-li-se că plata ratelor sau rambursarea creditelor la unităţile bancare va fi făcută de către el personal ori de «oamenii lui» – în fapt sub controlul membrilor grupului infracţional, care foloseau sumele de bani obţinute fraudulos şi achitau de regulă doar câteva rate, după care nu mai restituiau creditele instituţiilor bancare”, se precizează în rechizitoriul DIICOT.

Astfel s-au obţinut mai multe credite de la 11 unităţi bancare.

 

Prima convinsă, propria soră

Prima pe care Sărmăşan a convins-o să împrumute bani pentru el a fost chiar sora sa Maria, căsătorită cu Eugen Linca. Astfel, în ianuarie 2007, Veronica Sfrângeu, Nicoleta Iurescu şi Florica Bruj au întocmit actele necesare la dosarul de credit. În adeverinţa de salarizare Maria Linca a figurat cu un salariu brut de 9.000 lei. Cea care s-a ocupat de instruirea viitoarei solicitante a creditului, a fost Ionela Matei, pe care Sărmăşan o cunoscuse cu puţin timp înainte.

„Este de precizat că, potrivit declaraţiei numitei Linca maria Loredana dată la 24.01.2014, ea lucra în acea perioadă la un magazin al SC Combaşa SRL, situat în loc. Bistriţa Bîrgăului şi obţinea un salariu cuprins între 1.000 lei şi maximum 2.000 lei net. Numita Linca Maria Loredana a precizat faptul că a lucrat la soc. Combaşa SRL pe funcţia de şefă de magazin până în luna martie 2007, când a născut şi a intrat în concediu de îngrijire a copilului pe o perioadă de 2 ani de zile, iar întrucât la expirarea concediului societatea avea mari probleme financiare, nu a mai reluat lucrul.

Angajarea numitei Linca Maria la soc. Combaşa SRL a fost înregistrată şi la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud, Linca Maria Loredana figurând în evidenţele acestei instituţii, conform adresei nr. 7293/27.10.2008, ca fiind angajată la societatea sus-menţionată în perioada 01.01.2007 – 30.09.2008 (nicidecum de la data 01.07.2005) pe funcţia de secretară (iar nu pe cea de şefă de magazin)”, se precizează în rechizitoriu.

Conform procurorilor, Maria Linca a solicitat şi obţinut 3 credite bancare. Unul dintre acestea a fost obţinut pe data de 7.02.2007 de la OPT Bank din Cluj-Napoca, de unde a împrumutat 16.000 de franci elveţieni.

Un al doilea credit a fost solicitat de Maria Linca pe data de 9.02, 2007, de la o sucursală din Cluj-Napoca a Bancpost, în adeverinţa de salarizare fiindu-i înscrise salarii nete de 5.484 lei şi 6.874 lei. De la această bancă sora lui Sărmăşan a solicitat şi obţinut un împrumut în valoare de 10.000 de euro.

După încă alte câteva zile, pe 16.02.2007, femeia a solicitat şi obţinut un al treilea împrumut în valoare de 19.950 euro, de la o sucursală din Cluj Napoca a Piraeus Bank.

 

A urmat finul Morar

Al doilea pe care Viorel Sărmăşan l-a convins să obţină credite frauduloase în beneficiul său a fost chiar finul său Teodor Morar, pe care îl ajutase să obţină, tot fraudulos, creditul de la CEC Bank în valoare de 96.000 lei pentru a-şi cumpăra apartamentul din Cluj-Napoca.

Morar a contractat pentru Sărmăşan 4 credite bancare, în perioada februarie-iunie 2007. Astfel, pe 13 februarie 2007, Morar a obţinut un credit de 3.500 euro de la Raiffeisen Bank din Cluj-Napoca.

Câteva luni mai târziu, pe 19 iunie 2007, Morar obţine un alt împrumut în valoare de 32.180 lei de la o sucursală a OTP Bank din Cluj Napoca, iar pe data de 28 iunie alţi 13.900 de euro de la o sucursală a Bancpost, din acelaşi municipiu. Pe data de 5 iulie 2007 i s-a aprobat de către Piraeus Bank din Cluj-Napoca cel de-al patrulea credit, în valoare de 13.707 euro.

(Va urma)

LĂSAȚI UN MESAJ