Ovidiu Puţura, „lăcomie şi tendinţe hedoniste”! Fostul secretar de stat, cercetat şi în alte dosare penale

875

Ovidiu Puţura s-a folosit de statutul său de magistrat în săvârşirea faptelor, aducând o severă atingere prestigiului justiţiei şi contribuind şi în acest mod la scăderea încrederii populaţiei în onestitatea actului de justiţie, este una dintre concluziile judecătorului George Matei de la Curtea de Apel Bucureşti, cel care l-a condamnat pe fostul secretar de stat la cinci ani de închisoare pentru corupţie. Sentinţa a fost contestată de Puţura la Curtea Supremă. 

Ovidiu Puţura este cercetat şi în alte dosare penale, disjunse din cel în care a fost condamnat de prima instanţă.

 

„Motivul săvârşirii a fost obţinerea unor foloase patrimoniale pentru sine şi familia sa, deşi ca urmare a profesiei sale veniturile salariale erau mai mult decât îndestulătoare. A săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă pentru a putea merge la vânători gratis şi a se caza la hoteluri de lux cu prezenţe feminine, element ce denotă o lipsă de repere morale şi o mare uşurinţă în a accepta săvârşirea unei infracţiuni foarte grave”, este una dintre concluziile judecătorului George Matei.

Ovidiu Puţura, fost secretar de stat în Ministerul Justiţiei, a fost găsit vinovat de Curtea de Apel Bucureşti pentru dare de mită şi trafic de influenţă.

Descrierea faptelor lui Ovidiu Puţura şi concluziile instanţei se regăsesc în motivarea sentinţei pronunţată de judecătorul George Matei.

 

Şi-a vrut fiul notar şi o pereche de pantofi Geox

În cursul anului 2012, Alina Puţura, soţia fostului secretar de stat, a promovat o acţiune în revendicare imobiliară împotriva lui Paul Brendea, pentru a intra în posesia unui teren în suprafaţă de 1.000 mp din Bistriţa pe care bărbatul începuse să-şi construiască o casă.

După doi ani de procese, Judecătoria Bistriţa a respins acţiunea Alinei Puţura, însă aceasta a formulat recurs la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, instanţă la care până în 2012 a activat ca judecător şi OvidiuPuţura.Aici dosarul a ajuns pe mâna judecătoarei Corina Iacob, o prietenă mai veche a lui Puţura, astfel că secretarul de stat nu a dat înapoi în a încerca să rezolve problema terenului. Cum judecătoarea Iacob avea şi ea nevoie să-şi facă fiul notar, momentul a fost perfect pentru Ovidiu Puţura: serviciu contra serviciu pentru ca toată lumea să fie mulţumită.

Între Puţura şi Corina Iacob au fost mai multe discuţii şi întâlniri, una dintre acestea având loc hotelul Yesterday din Bucureşti, judecătoarea fiind prezentă în Capitală la seminar de pregătire profesională. La acel moment însă, procurorii erau deja pe urmele lui Puţura, discuţia dintre cei doi fiind interceptată ambiental.

„Discuţia este centrată şi cu lux de amănunte pe problematica accesului fiului judecătoarei în profesia de notar şi despre soluţionarea recursului soţiei lui Puţura, abundând în detalii tehnico-juridice specifice situaţiilor fiului respectiv dosarului de recurs, element deci ce o îndepărtează mult de o simpla discuţie colocvială dintre doi prieteni. (…)

Este deci mai mult decât evident că inculpatul nu este un om fără legătură cu mult dorita carieră de notar pe care dorea să o îmbrăţişeze fiul judecătoarei …ci avea posibilitatea sa influenţeze favorabil decizia de admitere în profesie, mai ales ca şi secretar de stat (care poate semna ordine în locul Ministrului Justiţiei) sau ca participant în comisia pentru definitivat, o soluţie favorabilă fiului judecătoarei putând duce implicit la o soluţie favorabila la un alt candidat pentru definitivat, întărind deci ideea că totul se rezolvă pe obligaţii reciproc onorate, pe servicii şi contraservicii. (…)

În plus, s-a oferit să-i obţină şi date încă nepublice referitoare la locurile libere şi în funcţie de care urma să fie îndrumaţi de o persoană la preşedintele de cameră notarială unde să-şi expună oferta.

Or, din această ofertă Curtea reţine indubitabil că inculpatul a făcut o ofertă de foloase pentru judecătoarea ce soluţiona dosarul soţiei sale, respectiv identificarea căii de acces în notariat prin intermediul serviciilor sale şi obţinerea de informaţii nepublice, înaintea altor candidaţi.

Curtea subliniază că pentru reţinerea infracţiunii de dare de mită, natura foloaselor nu trebuie să fie neapărat licită, ci ea trebuie să constituie orice fel de avantaj ce ar putea fi oferit de mituitor persoanei mituite”, arată instanţa în motivare.

Deşi Puţura s-a apărat şi a susţinut că a fost „doar o discuţie colocvială, între doi vechi prieteni Curtea conchide că „discuţiile referitoare la foloase ilicite şi pătrunderea pe o cale infracţională în profesia de notar, cu identificarea modalităţilor concrete şi cu stabilirea ajutorului, nu are nicio legătură cu o simplă discuţie la o cafea dintre doi colegi judecători ci are mai mult conotaţia unei clasice discuţii dintre doi indivizi cu preocupări infracţionale, respectiv dintre un mituitor şi un mituit”.

În cadrul aceleiaşi discuţii de la hotelul bucureştean, Puţura a luat în discuţie şi dosarul său, la acel moment ştiindu-se deja că judecătoarea Iacob, alături de alte două colege de la tribunal vor da o soluţie finală.

„Discuţia dintre cei doi este centrată pe explicitarea de către inculpat a soluţiei pe care el o apreciază ca fiind corectă (şi favorabilă soţiei sale), făcând deci, practic, o pledoarie juridică într-un bar de hotel în faţa judecătoarei ce ii soluţionează dosarul de recurs, practică vădit ilegală.

Este adevărat că din discuţiile celor doi inculpatul pare a fi convins de temeinicia pretenţiilor soţiei sale, dar şi în acest caz tot nu are dreptul de a încerca influenţarea soluţiei prin baruri de hotel şi în contextul în care oferă judecătoarei sprijin în vederea accederii frauduloase în notariat a fiului acesteia”, se arată în motivare.

În plus, se pare că judecătoarea Iacob i-ar fi cerut Alinei Puţurasă îi cumpere de la Roma (Italia) o pereche de pantofi marca Geox, pantofi care au costat 70 de euro şi pe care i-a primit după pronunţarea sentinţei favorabile, în ianuarie 2015.

tribunalul-bistrita

Şi-a studiat dosarul în biroul preşedintei

Din documentul instanţei mai reiese un element foarte important şi ciudat în acelaşi timp. În noiembrie 2014, Puţura şi-a studiat dosarul „în afara orelor de program, chiar în biroul preşedintei Tribunalului, Preda Liliana, care l-a cerut din arhivă”.

„Nu există la dosar dovezi concrete că între inculpat şi preşedinta Tribunalului Bistriţa au existat discuţii pe tema dosarului, dar studierea acestuia chiar în biroul magistratului ridică mari semne de întrebare cel puţin sub aspectul deontologic, dacă dintr-o perspectivă penală operează principiul in dubio pro reo.

Întrebată de instanţă dacă toţi justiţiabilii îşi studiază dosarul la domnia sa în birou sau doar domnul Puţura poate face acest lucru, martora a arătat că dosarele se studiază în arhivă şi nu în biroul preşedintei tribunalului, neputând oferi vreo explicaţie în acord cu Regulamentul de funcţionare al instanţelor sau vreun alt act normativ”, arată instanţa.

 

Chefuri cu „fetiţe” şi bani de la un afacerist penal

Pe lângă episodul Corina Iacob, Ovidiu Puţura a fost acuzat că a primit de la de la afaceristul Laurenţiu Ţăranu foloase necuvenite în cuantum de circa 30.000 de euro, constând în cheltuieli aferente unor partide de vânătoare, cheltuieli aferente unor sejururi la mare, un costum de vânătoare şi suma de circa 30.000 de lei, pentru a interveni la judecători, într-un dosar acesta din urmă era inculpat, în vederea obţinerii unei hotărâri favorabile.

Pe Ţăranu, Ovidiu Puţura l-a cunoscut prin intermediul unei cunoştinţe comune, în cursul anului 2013, el fiind deja secretar de stat în Ministerul Justiţiei, după ce a participat la o discuţie comercială cu nişte investitori francezi, interesaţi de importul de cereale din România, traducător fiind chiar cumnata sa. Pentru faptul că Puţura a participat la respectiva întâlnire comercială, deşi nu avea ce să caute având în vedere calitatea sa de secretar de stat în Ministerul Justiţiei, se pare că procurorii îl cercetează într-un alt dosar, disjuns din cel pentru care în final avea să primească de la instanţa de fond o condamnare de 5 ani de închisoare.

„Fiindu-i neclar preţul grâului în România şi care sunt costurile de achiziţie şi încărcare a acestuia pentru a fi exportat în Franţa, inculpatul l-a contactat pe martorul Ţăranu Laurenţiu cerându-i ajutorul. Acesta din urma s-a declarat interesat de afacere şi a dorit, la rândul său să facă activităţi de export de grâu în Franţa către cunoştinţele inculpatului, activitate comercială de export ce nu s-a mai finalizat ca urmare a eşuării tratativelor comerciale.

Din discuţiile purtate cu comercianţii francezi şi cu inculpatul, martorul Ţăranu Laurenţiu şi-a dat seama că ar putea prin intermediul lui Puţura să-şi rezolve nu doar problemele comerciale, dar şi pe cele penale, având deja o condamnare in prima instanţa la Tribunalul Constanţa pentru infracţiuni economice.

Astfel, dosarul penal în care era implicat se afla pe rolul Curţii de Apel Constanţa, inculpatul fiind interesat de refacerea unei expertize financiar contabile, aptă a-l exonera de răspunderea penală”, se arată în motivare.

Pentru a-şi rezolva problemele penale, Ţăranu a organizat cu ajutorul unui amic un bairam pentru Puţura, în staţiunea Buşteni, secretarul de stat beneficiind şi de o însoţitoare.

„Plata excursiei şi a serviciilor sexuale s-a făcut pentru ca inculpatul Puţura să-l ajute cu problemele în justiţie”, se arată în documentul instanţei.

Cu două zile înainte de termenul de judecată de la Curtea de Apel Constanta, în noiembrie 2013,Ţăranu a organizat o altă întâlnire la un hotel de 5 stele din Sinaia, pentru o partidă de vânătoare pe timp de noapte şi pentru „a se asigura relaxarea” lui Ovidiu Puţura, aventură care l-a costat pe afacerist peste 5.000 de lei.

„Şi cu această ocazie martorul, dându-şi seama că inculpatul Puţura apreciază prezenţele de sex feminin la întâlniri (deşi era căsătorit) a plătit mai multe femei pentru a presta servicii sexuale comesenilor. Curtea nu poate reţine dacă aceste acte sexuale s-au şi produs, martorul arătând că fiecare fată s-a dus în cameră cu câte un invitat.

Cu aceasta ocazie, inculpatul Puţura l-a chemat pe denunţător (n.r. – Laurenţiu Ţăranu) în camera sa de hotel şi i-a arătat un bileţel cu numele magistraţilor care îi soluţionau apelul denunţătorului. După ce i-a arătat această foaie şi denunţătorul a confirmat ca acelea erau numele judecătorilor care îi soluţionează apelul, inculpatul i-a spus să stea liniştit, din context deducându-se faptul că doleanţele denunţătorului vor fi rezolvate.

Deşi nu există date (cel puţin în acest dosar – dosarele DNA fiind complexe, urmărirea penală desfăşurându-se pe mai multe paliere şi în condiţii de lipsă de publicitate) că inculpatul a luat legătura cu magistraţii din apel, cert este că expertiza cerută de denunţător a fost încuviinţată a doua zi, deşi fusese de două ori respinsă anterior, fapt care a surprins până şi pe avocatul denunţătorului”, arată instanţa.

Însă Puţura nu a intervenit decisiv în dosarul lui Ţăranu, astfel că afaceristul s-a cam supărat. Cu toate acestea, Ţăranu mai organizează un sejur pentru Puţura, în mai 2014, de data aceasta la Constanţa, în speranţa că secretarul de stat îi va rezolva problemele, ceea ce nu s-a întâmplat.

„Curtea constată, deci, că inculpatul Puţura Ovidiu, judecător cu grad de tribunal, a primit în luna noiembrie 2013 de la denunţătorul …, persoană condamnată penal în primă instanţă la data faptelor, indirect, foloase patrimoniale constând în plata cazării şi a două partide de vânătoare în cuantum total de 10.000 lei, respectiv în plata cazării în perioada 29 mai -1 iunie 2014 pentru sine şi o altă persoană de sex feminin (valoarea cazării fiind de 1.620 lei), lăsând denunţătorul să creadă că are influenţă asupra magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Constanţa care soluţionau o cauză penală în care era implicat denunţătorul întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă”, se precizează în motivare.

inalta-curte-de-casatie-si-justitie

Judecătorul îi recomandă lui Puţura „un mediu mai auster” pentru vindecare

Concluzia la care judecătorul Curţii de Apel Bucureşti, George Matei, a ajuns este una extrem de dură, acesta arătând că Ovidiu Puţura nu numai că a adus un grav prejudiciu actului de justiţie, dar motivul săvârşirii faptelor sale a fost obţinerea de foloase pentru el şi familia sa. Judecătorul George Matei îl descrie pe fostul secretar de stat ca o persoană stăpânită de lăcomie şi cu tendinţe hedoniste, astfel că el consideră că Puţura are nevoie de un mediu mai auster pentru a înţelege adevăratele valori protejate de lege.

„Inculpatul s-a folosit de statutul său de magistrat în săvârşirea faptelor, aducând o severă atingere prestigiului justiţiei şi contribuind şi în acest mod la scăderea încrederii populaţiei în onestitatea actului de justiţie.

Motivul săvârşirii a fost obţinerea unor foloase patrimoniale pentru sine şi familia sa, deşi ca urmare a profesiei sale veniturile salariale erau mai mult decât îndestulătoare. A săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă pentru a putea merge la vânători gratis şi a se caza la hoteluri de lux cu prezenţe feminine, element ce denotă o lipsă de repere morale şi o mare uşurinţă în a accepta săvârşirea unei infracţiuni foarte grave.

Nivelul de educaţie este unul înalt, situaţia materială este una bună, astfel încât, Curtea consideră că doar lăcomia şi tendinţele hedoniste l-au determinat pe inculpat să săvârşească infracţiunile, element ce indică necesitatea petrecerii unei perioade într-un mediu mai auster, unde să înţeleagă mai bine esenţa adevăratelor valori protejate de lege, bineînţeles beneficiind şi de sprijinul unui personal de specialitate (psihologi, pedagogi, gardieni etc).

Inculpatul a avut o poziţie constantă de nerecunoaştere a faptelor, în pofida evidentelor probatorii, dar pe care Curtea nu o va avea în vedere ca un element de înăsprire a tratamentului sancţionator, fiind doar o expresie a dreptului la apărare.

Multiplele activităţi infracţionale pentru care mai este cercetat inculpatul, tot infracţiuni de corupţie, nu vor fi avute în vedere nici acestea la individualizarea pedepsei, neexistând până în prezent cel puţin, soluţii de condamnare şi pentru acestea.

În ceea ce priveşte măsura controlului judiciar, Curtea urmează a o menţine, având în vedere nu doar pentru că se menţin temeiurile ce au stat la baza luării acesteia, ci, au apărut şi unele noi, respectiv condamnarea în primă instanţă.

Faptele inculpatului au o rezonanţă deosebită, denotă periculozitate şi tenacitate pe linie infracţională, iar intruziunea în dreptul la liberă circulaţie a inculpatului sau viaţa de familie este minimă”, conchide magistratul bucureştean.

LĂSAȚI UN MESAJ