Potrivit unui comunicat remis redacției de către Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, realizarea Programului naţional de împădurire prin lucrări de împădurire este o prioritate pentru autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.
Prin iniţierea propunerii legislative de modificare şi completare a Legii nr. 46/2008 – Codul silvic se reglementează asigurarea integrităţii fondului forestier naţional, asigurarea permanenţei pădurii, majorarea suprafeţei terenurilor ocupate cu păduri, administrarea pe baza principiului teritorialităţii, exploatarea şi valorificarea judicioasă a resursei forestiere cu soluţii concrete pentru micii proprietari, în vederea asigurării unui nivel adecvat de continuitate juridică, instituţională şi operaţională în gestionarea pădurilor.
A fost propusă posibilitatea ca Regia Autonomă Administraţia Protocolului de Stat să înfiinţeze un ocol silvic, motivat de faptul că suprafaţa de teren care ar urma să fie administrată de acest ocol silvic are regimul unui obiectiv special (perimetru sub pază de jandarmi şi SPPP), iar la această dată această suprafaţă nu are asigurată administrarea în regim silvic. Dealtfel, soluţia propusă nu este nouă, această suprafaţă a fost administrată până în anul 2008, la intrarea în vigoare a actualului Cod silvic, de ocolul silvic înfiinţat de Regia Autonomă Administraţia Protocolului de Stat.
Acest ocol silvic se va constitui şi va funcţiona similar cu ocoalele silvice din structura Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, iar administrarea acestei suprafeţe se realizează prin personalul silvic angajat în condiţiile reglementărilor specifice privind autorizarea ocoalelor silvice, personal care este responsabil de respectarea regimului silvic.
„Facem precizarea că prin abrogarea literelor i), j) şi k) alineatul (2) art. 1, perdelele forestiere, jnepenişurile şi păşunile împădurite cu consistenţa mai mare de 0,4 nu au fost scoase din fondul forestier naţional.
În actualul Cod silvic, perdelele forestiere, jnepenişurile şi păşunile împădurite cu consistenţa mai mare de 0,4 aveau dublă definire, ca fond forestier naţional la literele i), j) şi k) alin. (2) art. 1 şi ca pădure la art. 2 alin.(2).Întrucât categoriile de vegetaţie precizate mai sus îndeplinesc condiţia de pădure, aşa cum este definită în Codul silvic, acestea au fost eliminate din definiţia fondului forestier naţional, dar au fost menţinute în definiţia pădurii, pădurea fiind inclusă în fondul forestier naţional.
La articolul 2 alineatul (2), literele a),c) şi d) din noul proiectul de Cod silvic este următoarea definiţie a pădurii:
„ (2) Termenul pădure include:
a) terenurile cu folosinţă pădure cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafaţă, conform operaţiunilor de intrări-ieşiri efectuate în condiţiile legii;
c) terenurile pe care sunt instalate jnepenişurile;
d) terenurile acoperite cu păşuni împădurite cu consistenţa mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră;”
Facem precizarea că litera b) din actualul Cod silvic nu a fost modificată – b) perdelele forestiere de protecţie;
În noul proiectul de Cod silvic nu numai că nu se reduce suprafaţa fondului forestier naţional, dar se includ în categoria pădure şi implicit în fondul forestier naţional, plantaţiile cu specii forestiere din zonele de protecţie a lucrărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare, a căror suprafaţă este estimată la 60.000 ha„, potrivit aceluiși comunicat.
Realizarea Programului naţional de împădurire prin lucrări de împădurire a terenurilor din afara fondului forestier naţional şi a terenurilor cu destinaţie agricolă, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de mediu şi a optimizării peisajului, a asigurării şi creşterii recoltelor agricole, a prevenirii şi combaterii eroziunii solului, a protejării căilor de comunicaţie, a digurilor şi a malurilor, a localităţilor şi a obiectivelor economice, sociale şi strategice este o prioritate pentru autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.
La sugestia specialiștilor (inclusiv ai celor din Academia Română), s-a stabilit că împădurirea unei suprafețe de 1 000 000 de hectare de terenuri agricole până în anul 2030, este o acțiune ambițioasă şi mult mai realistă decât ţinta de 2 000 000 ha până în anul 2035, în condiţiile în care în perioada 1990-2014 suprafaţa fondului forestier naţional a crescut ca urmare a impăduririi terenurilor agricole degradate şi prin realizarea de perdele forestiere de protecţie cu circa 34.400 ha.
Această situaţie a fost determinată de lipsa finanţării lucrărilor de împădurire de către guvernele anterioare şi de lipsa acordului proprietarilor pentru împădurire, întrucât subvenţiile pe suprafaţă acordate pentru terenurile agricole prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală sunt,în acest moment, o soluţie mai avantajoasă financiar pentru proprietarii de terenuri agricole.
