Motivul pentru care Mureşan, Hasnăş şi Cloşcă mai stau încă 30 de zile după gratii: periculozitatea ridicată a faptelor comise

În urmă cu două săptămâni, celor trei foşti şefi din IPJ Bistriţa-Năsăud – Ioan Ovidiu Mureşan, Roberto Hasnăş şi Leon Cloşcă – li s-a prelungit perioada de arest preventiv cu încă 30 de zile. Este a patra lună în care cei trei foşti poliţişti stau după gratii, după ce judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Maramureş le-a respins acestora cererea de revocare sau înlocuire a arestului preventiv.Conform motivării sentinţei, judecătorul de drepturi şi libertăţi a considerat că acuzaţiile aduse celor trei sunt extrem de grave, iar posibilitatea influenţării martorilor, din care o parte sunt foşti subordonaţi ai inculpaţilor este în continuare valabilă. În faţa procurorilor au dat cu subsemnatul primarul Mircea Runcan, dar şi primarul Horea Aurel.

Ioan Ovidiu Mureşan, Roberto Hasnăş şi Leon Cloşcă se află după gratii de circa trei luni şi jumătate. Deşi ancheta a fost una deosebit de complexă, ţinând cont de numărul mare de martori audiaţi de procurorii DNA, aceasta a fost finalizată în doar două luni şi jumătate de la data la care cei trei au fost arestaţi preventiv pentru prima dată, la finele lunii noiembrie a anului trecut.

Fapte cu periculozitate semnificativă

Pe 17 martie, Mureşan, Hasnăş şi Cloşcă au cerut încă o dată revocarea arestului preventiv sau înlocuirea măsurii cu arestul la domiciliu, însă fără succes. Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Maramureş, instanţă unde se va judeca de altfel procesul penal pe fond, a considerat că cererea foştilor poliţişti nu se justifică, având în vedere gravitatea acuzaţiilor aduse prin prisma funcţiilor pe care Mureşan, Hasnăş şi Cloşcă le-au deţinut până la momentul în care au fost încătuşaţi.

„La probele administrate până în prezent, judecătorul de cameră preliminară constată că „menţinerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfăşurări a procesului penal, iar pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare, proporţională cu gravitatea acuzaţiei, inculpaţii fiind cercetaţi pentru infracţiuni grave şi anume mai multe infracţiuni de abuz în serviciu în formă continuată (…), instigare la abuz în serviciu (…) şi instigare la infracţiunea de fals material (…) precum şi efectuarea de operaţiuni comerciale incompatibile cu funcţia (…),fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condiţiile prevăzute de art. 202 alin. (3) Cod procedură penală.

Cu referire la durata arestării preventive, aspect invocat şi de către inculpaţi, judecătorul de cameră preliminară apreciază că aceasta, cel puţin în acest moment procesual, nu a depăşit termenul rezonabil aşa cum este conturat în jurisprudenţa naţională şi europeană. Din perspectiva complexităţii cauzei, a atitudinii organelor judiciare şi a persoanelor implicate faţă de aceasta, termenul rezonabil al măsurii arestării preventive, astfel cum este statuat în art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu este depăşit. Mai mult, judecătorul de cameră preliminară apreciază că la acest moment procesual, menţinerea detenţiei preventive poate fi justificată, în pofida prezumţiei de nevinovăţie şi în raport, evident, de particularităţile cauzei.

Aşa cum s-a reţinut şi în încheierea anterioară, în speţă primează interesul general al societăţii, ca inculpaţii care sunt cercetaţi pentru infracţiuni de corupţie şi care ocupă funcţii publice importante, să fie aduşi în faţa instanţelor, cercetaţi ferm şi echitabil, în vederea sancţionării acestui gen de fapte, faţă de interesul inculpaţilor de a fi cercetaţi în stare de libertate sau ca măsura să fie înlocuită cu alta mai puţin restrictivă. Inculpaţii personal, dar şi prin apărătorii aleşi au reiterat, în justificarea înlocuirii măsurii arestării preventive, împrejurarea că starea de fapt din rechizitoriu nu are suport probator iar o  mare parte din actele materiale ar putea cel mult să atragă răspunderea disciplinară şi nu pe cea penală dar şi probleme de natură personală legate de greutăţile prin care trec familiile acestora, fără suportul lor, în primul rând cel material.

Toate aceste împrejurări, aşa cum a mai reţinut judecătorul de cameră preliminară, chiar reale fiind, nu pot constitui argumente suficiente pentru înlăturarea stării de pericol (rezultat din gravitatea faptelor, amploarea acestora şi contextul în care se reţine că au fost comise) şi implicit înlocuirea măsurii arestării preventive.

Cu referire la criticile aduse stării de fapt expuse în rechizitoriu, după încheierea procedurii de cameră preliminară, pe parcursul cercetării judecătoreşti (cum s-a întâmplat şi la finalizarea urmăririi penale, când pentru o parte din fapte şi acte materiale s-a dispus clasarea iar pentru altele disjungerea), e posibil ca acesta, după administrarea probelor să sufere anumite modificări care pot sau nu din punct de vedere juridic să ducă la schimbarea încadrării în drept a faptelor, sau chiar la o achitare a acestora în tot sau în parte. Însă, în acest moment al analizării cererilor suspuse dezbaterii şi care vizează doar măsura preventivă, persistă suspiciunea rezonabilă că persoanele arestate ar fi comis infracţiunile pentru care au fost trimise în judecată, de altfel condiţie sine qua non şi a menţinerii măsurii arestării preventive.

Un alt argumentul şi anume cel al lipsei probelor care să-i incrimineze urmează a fi respins deoarece probaţiunea administrată până la finalizarea urmăririi penale pune în evidenţă existenţa unor temeiuri suficiente pentru menţinerea măsurii arestării preventive.

Pe cale de consecinţă, în acest moment procesual judecătorul de cameră preliminară apreciază că există suficiente elemente care să conducă la concluzia că această măsură este legală şi temeinică şi se impune a fi menţinută. În baza aceloraşi argumente şi anume gravitatea acuzaţiilor aduse, ampla activitate infracţională pretins a fi desfăşurată într-o perioadă relativ scurtă de timp şi stopată doar de intervenţia autorităţilor, calitatea inculpaţilor  şi anume aceea de funcţionar public investit cu exerciţiul autorităţii publice dar şi desfăşurarea de activităţi paralele cu cea de poliţist incompatibilă cu funcţia, în cazul inculpatului C. L..

Împrejurările învederate şi la acest termen şi anume încetarea relaţiilor de muncă cu Ministerul de Interne, prin pensionare în cazul inculpaţilor Mureşan Ioan şi Hasnăş Roberto şi demisie în cazul inculpatului Cloşcă Leon, au fost analizate de judecătorul de cameră preliminară şi la termenul anterior, apreciindu-se că acestea nu au relevanţă şi nici nu pot diminua pericolul social al faptelor descrise în rechizitoriu iar posibilitatea influenţării martorilor, din care o parte sunt foşti subordonaţi ai inculpaţilor este în continuare valabilă.

Faţă de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestării dispusă faţă de inculpaţii Mureşan Ioan Ovidiu şi Hasnăş Roberto Emil şi Cloşcă Leon Anton este legală şi temeinică, iar înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai uşoară, cea a arestului la domiciliu nu se justifică”, se arată în motivarea sentinţei.

Primarul Runcan a dat cu subsemnatul pentru eliberarea unor acte false

Printre aspectele reţinute de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Maramureş în motivare, apar câteva aspecte foarte interesante şi nu foarte cunoscute de publicul larg, în contextul în care apar implicate şi numele unor aleşi locali.

Faptul că primarul Năsăudului, Mircea Romocea, a intervenit pe lângă Ioan Ovidiu Mureşan în vederea trântirii unei anchete penale cu care s-a pricopsit în urma unei plângeri venită din partea unui năsăudean, este arhicunoscut. Drept urmare vom sări peste acest episod. S-a discutat mult însă pe marginea modului în care au fost muşamalizate o serie de accidente rutiere care s-au petrecut pe raza comunei Nimigea, accidente care, vezi-Doamne, s-ar fi petrecut pe drumuri închise circulaţiei publice. Drumurile respective au fost de fapt „închise” prin semnătura primarului comunei Nimigea, Mircea Runcan, evident în urma unor solicitări venite de vârful IPJ.

Unul dintre accidente s-a petrecut pe 29 septembrie, la o trecere de nivel de cale ferată de pe raza comunei Nimigea, zi în care o maşină Dacia Logan a fost lovită în plin de un tren din cauză că şoferul maşinii, Gabriel Fontu, angajat al Jandarmeriei Bistriţa-Năsăud, nu a ţinut cont de semnalele acustice şi luminoase. Accidentul s-a soldat cu moartea pasagerului din dreapta, soţia jandarmului, şi rănirea gravă a lui Fontu. Pentru a nu raporta producerea unui accident cu victime, Roberto Hasnăş face tot posibilul să muşamalizeze situaţia. Drept urmare, făcând presiuni asupra unui poliţist din comună, dar şi asupra primarului Mircea Runcan, Hasnăş reuşeşte să obţină un document care să ateste că de fapt acel drum nu este unul public. În vederea muşamalizării, şi-a dat întregul concurs şi şeful IPJ BN – Ioan Ovidiu Mureşan.

„În scopul de a avantaja persoanele implicate în accident (angajaţi ai Ministerului de Interne), Mureşan Ioan Ovidiu şi Hasnăş Roberto Emil au convenit să nu raporteze evenimentul, pe cale ierarhică, ca accident rutier, ci să-l încadreze ca „ucidere din culpă”, care va fi trimisă spre cercetare la „Parchetul Militar la care sunt”.

Este de menţionat că accidentele rutiere în care sunt implicate cadre ale Ministerului de Interne trebuie raportate la Centrul Operaţional de Urgenţă din cadrul acestui minister. Hasnăş Roberto a luat legătura telefonic cu P. C. , de la Direcţia Poliţiei Rutiere din cadrul IGPR, minţindu-l că evenimentul s-ar fi produs pe un drum nedeschis circulaţiei publice. Nu numai că drumul respectiv era deschis circulaţiei publice, dar, mai mult, evenimentul se produsese în zona unei treceri semnalizată cu indicatoare, aşa cum rezultă din discuţia purtată între Hasnăş Roberto şi comisarul şef Olariu Liviu”, se arată în motivare.

Adus în faţa anchetatorilor în luna ianuarie, primarul Mircea Runcan a recunoscut că a eliberat o adeverinţă falsă, în urmă unei solicitări venite pe cale oficială de la Poliţia Oraşului Năsăud.

„La această solicitare, Primăria a răspuns prin adresa nr. 4002/29.09.2014, în care a fost atestat în mod mincinos  faptul că acel drum ,,nu este deschis circulaţiei publice”, fiind vorba de o cale de acces dintre DJ 172 şi DJ 173, din localitatea Nimigea de Jos, care ar fi destinată accesului la proprietăţile private. Solicitarea a fost semnată oficial de către şeful Secţiei 6 Poliţie Rurală, inspectorul principal Cloşcă Leon, însă martorul Runcan Mircea recunoaşte că a discutat şi cu inculpatul Hasnăş Roberto acest aspect.

În acest caz există suspiciunea rezonabilă conform căreia adresa eliberată de Primăria Nimigea are un conţinut nereal.De altfel, în declaraţia dată ca martor, Runcan Mircea a recunoscut că drumul în cauză este un drum pietruit, declarând că ,,strada figura ca având denumirea de strada Pietriş, în Monitorul Oficial nr. 647/31.08.2002, cu privire la domeniul public al primăriei, figura ca având îmbrăcăminte balast”, iar martorul, referitor la discuţiile purtate la locul accidentului, recunoaşte că ,,am spus faptul că pe acest drum se circulă în mod obişnuit”.

Pe de altă parte, la momentul respectiv, Consiliul Local al comunei Nimigea nu hotărâse nimic asupra clasificării acestui drum, nefiind montate indicatoare de restricţionare a circulaţiei, neputând aşadar fi vorba de un drum închis circulaţiei publice. Mai mult, la 15.12.2014, consiliul local a decis că toate drumurile şi străzile situate în intravilanul comunei Nimigea sunt drumuri deschise circulaţiei publice”, se arată în motivare. O lună mai târziu, situaţia se repetă când pe raza aceleiaşi comune are loc un alt accident rutier, soldat cu lovirea unui pieton care a decedat. Evenimentul s-a produs pe o stradă pietruită, înfundată, din satul Mogoşeni. Leon Cloşcă i-a solicitat unui subordonat să consemneze că drumul respectiv nu ar fi deschis circulaţiei publice, să ateste în mod mincinos că drumul în cauză s-ar afla în lucru (motiv pentru care ar fi închis).

Cloşcă i-a reproşat subordonatului că a menţionat că evenimentul s-a produs pe un drum pietruit, spunându-i că trebuia să scrie „drum de pământ”. Roberto Hasnăş, fiind la curent cu accidentul produs în Mogoşeni, a intervenit din nou şi în acest caz şi i-a cerut din nou lui Cloşcă să obţină de la primărie, ca şi în urmă cu o lună, un act care să ateste că drumul ar fi închis, pentru a fi depus la dosar.

„La această solicitare, Primăria a răspuns prin adresa nr. 4162/06.10.2014, în care a fost atestat în mod mincinos faptul că acel drum ,,nu este deschis circulaţiei publice”, fiind vorba de o cale de acces dintre DJ 172 şi Poiana Narciselor, din localitatea Mogoşeni, care ar fi destinată accesului la proprietăţile private. Solicitarea a fost semnată oficial de către şeful Postului de poliţie din comuna Nimigea.

În memoriul depus la dosarul cauzei de Primăria comunei Nimigea, se arată că ambele drumuri (pe care au avut loc accidentele rutiere din 29.09.2014, respectiv 05.10.2014), sunt înscrise şi fac parte din domeniul public al comunei, conform Anexei 33 ,,Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Nimigea”, publicat în M. Of. Partea I nr. 647 bis din 31.08.2002, poziţiile 14 şi 142”, se arată în motivare. În plus, în procesul verbal de cercetare la faţa locului, subordonatul lui Cloşcă a consemnat că evenimentul s-a petrecut pe un drum pe care circulaţia autovehiculelor se desfăşoară în ambele sensuri, fără acţiune indicatoare sau marcaje rutiere în zonă, iluminatul public stradal aflându-se în funcţiune.

Primarul de Ilva Mică a intervenit pentru o amică

Un alt caz, un alt primar din Bistriţa-Năsăud al cărui nume apare în dosarul poliţiştilor corupţi din IPJ. Este vorba de Horea Aurel, primarul comunei Ilva Mică. Acesta a intervenit la Cloşcă pentru o cunoştinţă de-a sa ce conducea o maşină nu tocmai în regulă din punct de vedere tehnic. Oprită de o poliţistă, şoferiţa cu pricina risca să rămână fără certificatul de înmatriculare, astfel că a început lanţul slăbiciunilor: femeia a apelat la primarul Horea Aurel, care la rândul său l-a sunat pe Leon Cloşcă.

„Mă n-o suni un pic pe nevasta asta a lu’ I., care o oprit pe asta a lu’ G.N. din Feldru …, din Dumitra şi vrea să-i ieie certificatu’. Nu se poate să nu i-l ia, mă ?”, i-a spus primarul lui Cloşcă.

Intervenţia a fost recunoscută în faţa procurorilor, atât de Horea Aurel, cât şi de şoferiţa buclucaşă, care oricum s-a ales cu avertisment, dar şi cu certificatul de înmatriculare reţinut, poliţista explicându-i că „nu se mai poate face nimic întrucât măsura a fost înregistrată deja în baza de date a RAR”.