Lovitură de teatru în procesul UCGN vs. CJ BN! Radu Moldovan, învins de grăniceri la Cluj, în războiul pentru clădirea de pe Independenţei

1112

Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene (UCGN) a câştigat în instanţă procesul intentat Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, în care a solicitat anularea unei dispoziţii semnată în decembrie 2013 de preşedintele Emil Radu Moldovan, prin intermediul căreia se anula o dispoziţie ce data din 2012 şi prin care se recunoştea dreptul de proprietate al grănicerilor năsăudeni asupra unei clădiri de pe str. Independenţei din Bistriţa, în care funcţionează câteva secţii a Spitalului Judeţean. Hotărârea a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi este definitivă.

 

Printre numeroasele bunuri care au aparţinut cândva Asociaţiei Comunelor Grănicereşti Năsăudene se numără şi imobilul situat pe str. Independenţei, în care mai funcţionează câteva secţii ale Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa.

În discuţie nu intră doar clădirile în sine, ci şi o suprafaţă importantă de teren care se întinde până în zona Centrului de Transfuzii. O parte din acest teren este în administrarea Primăriei Bistriţa, deci UCGNare şi aici depusă o astfel de cerere.

„Noi avem cerere depusă la Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, dar trebuie completată documentaţia, în sensul că la cerere trebuie adusă o expertiză de la fondul de cadastru. Cererea a fost depusă la momentul oportun pe legile fondului funciar, mai precis pe Legea 10 din 2000, când s-a emis legea pentru retrocedarea imobilelor din intravilan. Am revenit asupra ei încă o dată cam în urmă cu vreo doi ani, însă de atunci este tot în discuţie. Nici acum nu este încă soluţionată. De altfel s-au depus cereri pentru tot ce au avut în proprietate comunele grănicereşti la primăriile pe raza cărora se află imobilele respective, inclusiv la Primăria Bistriţa”, declaraîn august 2012, pentru Gazeta de Bistriţa, preşedintele de atunci al UCGN, Mihai Mureşan.

Tot atunci, secretarul judeţului de la acea vreme, Iosif Redl spunea că problema este un spinoasă.

„Suntem doar în analize şi tratative. Ei marşează pe retrocedarea imobilului în natură. Oricum problema nu este chiar aşa uşor de rezolvat. În primul rând trebuie aduse documentele doveditoare. Apoi acolo au fost de-a lungul anilor făcute nişte lucrări, au fost adăugări … Nimeni nu mai ştie exact ce a fost când a fost preluată clădirea. Acum se fac expertizele necesare, plus că trebuie să vedem cât s-a investit acolo. Vă daţi seama că de 50-60 de ani acolo a fost tot spital. Ei au ceva acte la dosar, dar aşa cum am spus trebuie analizate cu rigoare ca să vedem exact ce se restituie şi ce nu se restituie”, preciza, în 2012, Iosif Redl.

 

Uite moştenitorii, nu-s moştenitorii

La scurt timp după ce în 2012 a ajuns la conducerea Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, mai precis pe data de 25 iunie 2012, Radu Moldovan a semnat o dispoziţie – nr. 143/25.06.2012 – prin care recunoştea Uniunii Comunelor Grănicereşti Năsăudene calitatea de urmaş al vechii asociaţii grănicereşti şi totodată dispunea restituirea imobilelor revendicate.

Un an şi jumătate mai târziu însă,în decembrie 2013, prin dispoziţia nr. 305/18.12.2013, Radu Moldovan anula dispoziţia 143, întrucât administraţia judeţeană ar fi intrat în posesia unor documente din care reieşea faptul că imobilele de pe Bulevardul Independenţei revendicate de grăniceri ar fi fost preluate de către stat în anul 1936, ca urmare a unor datorii ale AsociaţieiComunelor Grănicereşti Năsăudene, şi astfel nu s-ar mai fi încadrat în prevederile Legii nr.10/2001, în baza căreia puteau fi revendicate doar imobilele confiscate de regimul comunist după 1945.

Fiindcă ultima dispoziţie a preşedintelui CJ BN a rămas bătută în cuie, UCGN a acţionat administraţia judeţeană în instanţă.

 

Bunurile, naţionalizate de statul comunist

UCGN a solicitat judecătorilor Tribunalului Bistriţa-Năsăud anularea dispoziţiei din 2013 semnată de preşedintele Consiliului Judeţean, solicitând totodată restituirea în natură sau în echivalent bănesc a imobilelor revendicate de pe Bulevardul Independenţei.

În documentele depuse la dosarul cauzei, reprezentanţii UCGN au precizat că respectivele imobile au fost preluate de către stat în anul 1958, prin decizia nr. 14/1958 a Comitetului executiv al Sfatului Regional Cluj, şi prin adresa nr. 38/15.04.1958, documente în care se precizează că „bunurile imobile clădiri situate în oraşul Bistriţa trec în administrarea Întreprinderii de localuri şi locuinţe Bistriţa”.

Demersurile statului de preluare a imobilelor au început însă cu câţiva ani mai devreme.

Astfel, conform documentelor depuse la dosar, în 1952, Ministerul Gospodăririi Silvice a emis ordinul nr. 3086/30.12.1952 referitor la bunurile grănicereşti ce a fost transmis Direcţiei Regionale Silvice Cluj prin adresa nr. 140/27.01.1953, ordin în care ce cerea imperativ luarea în primire a tuturor celor 54 de „corpuri de casă” cu inventarul lor cu tot care au aparţinut Administraţiei Bunurilor Grănicereşti Năsăudene. Cele „54 de corpuri de casă” erau de fapt sediul Direcţiei Silvice a grănicerilor, care funcţiona în cele patru clădiri revendicate de pe Bulevardul Independenţei plus sediile ocoalelor silvice din subordine aflate în teritoriu.

Mai mult decât atât, UCGN a arătat că, în 1 august 1952 a fost desfiinţată Direcţia Silvică Bistriţa de Administrare a Pădurilor Grănicereşti (instituţie din subordinea Asociaţiei Comunelor Grănicereşti Năsăudene), ce îşi avea sediul în cele patru clădiri de pe actualul Bulevard Independenţei, spaţiul fiind închiriatde asociaţia grănicerească, trei ani mai târziu, Spitalului Unificat Bistriţa, în schimbul unei chirii de aproape 10.000 lei.

Referitor la datoriile asociaţiei, invocate de Consiliul Judeţean, UCGN a precizat că „în perioada 1924 – 1935, instituţiile ce au administrat şi exploatat pădurile grănicereşti, respectiv SC Regna, Casa Autonomă a Pădurilor şi Direcţia Silvică (n. r – toate în subordinea Asociaţiei Comunelor Grănicereşti Năsăudene), au acumulat datorii către stat. Ministrul Justiţieiîn consultare cu miniştrii Finanţelor, Agriculturii şi Domeniilor au propus o compensare a acestor datorii în schimbul celor trei mari imobile cu anexe cuprinse în CF nr. 4335 Bistriţa. Clădirile erau libere în 1935 pentru că prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 2434/1934 de reînfiinţare a Direcţiei Silvice, guvernul stabileşte sediul acesteia la Năsăud, unde îşi avea sediul şi Asociaţia Grănicerească cu care trebuia să conlucreze mai eficient.

Conform Jurnalului Consiliului de Miniştri nr. 120 bis în 31.01.1936 s-a adoptat o hotărâre prin care s-a dispus următoarele:

  • Aprobarea în principiu a propunerii de compensare a datoriilor în schimbul celor trei clădiri şi anexe:
  • Perfectarea operaţiunii s-a prevăzut să se facă ulterior printr-o lege adoptată de Parlament la propunerea celor patru miniştri;

Se poate observa că nu s-a dispus trecerea în proprietatea statului a celor trei clădiri prin hotărârea de guvern sus-menţionată, aşa cum se menţionează în dispoziţia nr. 305/2013 (n.r. – dispoziţia preşedintelui Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud)”, se precizează în documentele depuse la dosarul din instanţă.

Potrivit UCGN, pentru finalizarea procesului de compensare, trebuia obţinută adeziunea tuturor celor 44 de comune grănicereşti, însă doar 9 au fost de acord, în timp ce 11 localităţi au respins propunerea guvernului, 12 au trimis adrese la prefectură în care au făcut referiri la hotărârile adoptate fără însă a se cunoaşte dacă şi-au dat acordul, iar pentru alte 13 localităţi nu s-au identificat hotărâri ale consiliilor locale.

Radu Moldovan: Mergem ca racul, stăm sau continuăm?

CJ BN a contestat calitatea de moştenitor a UCGN

De cealaltă parte, Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud a venit cu contra-argumente în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

Astfel, deşi Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene susţinea că are ca asociate cele 44 localităţi foste grănicereşti considerate comunităţi de avere şi nu unităţi administrativ-teritoriale, fiindcă cele 44 de localităţi nu corespund actualelor comune administrative, potrivit CJ BN, la dosarul privind înscrierea în Registrul asociaţiilor a Asociaţiei „Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene” există depuse la dosar adresele actualelor primării.

În sprijinul acestei afirmaţii, administraţia judeţeană a mai dat ca exemplu şi o sentinţă pronunţată într-un dosar judecat la Judecătoria Năsăud, în 2011, în care UCGN s-a pronunţat în contradictoriu cu pârâţii, „fiind enumerate actualele unităţi administrativ-teritoriale, de exemplu: Oraşul Năsăud, prin Primar, Comuna Bistriţa-Bârgăului prin Primar”.

„În concluzie nu este real ce susţine petentaUniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene şi anume că din componenţa uniunii nu fac parte actualele unităţi administrativ-teritoriale. În consecinţă sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. 2 din Legea 10/2001. (…)

Având în vedere prevederile art. 3 alin.1 lit. c din Legea 10/2001, prevederi care se referă la persoane juridice, proprietari ai imobilelor, învederăm instanţei că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege nici din acest punct de vedere”, se preciza în întâmpinarea Consiliului Judeţean.

Totodată, în acelaşi document s-a arătatcă notificarea depusă de UCGN prin care se revendicau imobilele de pe Bulevardul Independenţei este semnată de preşedintele Uniunii, Mihai Mureşan (n. r. – mandatul acestuia a expirat în 2014 şi nu a mai candidat din nou pentru funcţie, noul preşedinte fiind primarul comunei Salva, Gheorghe Onul) şi „nu de către proprietarii imobilelor înscrişi în Cartea Funciară”.

Astfel, CJ BN a susţinut că UCGN nu este titularul dreptului de proprietate public, ci doar subiectul care administrează această formă de proprietate.

 

Tribunalul a respins acţiunea grănicerilor

După doi ani de la debutul procesului, pe 13 septembrie 2016, instanţa Tribunalului Bistriţa-Năsăud a decis că Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene nu are dreptate. Dar decizia a pronunţat-o abia după două amânări.

Practic acţiunea Uniunii a fost respinsă de instanţă şi în plus trebuia să plătească administraţiei judeţene nu mai puţin de 10.302 lei cheltuieli de judecată.

Balanţa a fost înclinată mult în favoarea CJ BN de un document ciudat depus la dosar de UCGN, în care se arăta că Uniunea nu aduce critici primei dispoziţii semnată de Radu Moldovan în iunie 2012, întrucât respectivul document „a rămas la stadiul de act intern în Consiliul Judeţean BN” şi a fost retractat „de emitent înainte de a produce orice consecinţă juridică”.

Numai că respectiva dispoziţie, culmea, a fost depusă la dosar tot de cei de la UCGN şi nu de CJ BN. În plus, dacă respectiva dispoziţie nu ar fi produs efecte juridice, nu-şi avea rostul cea de a doua care să o anuleze, şi în plus nici aceasta nu ar fi ajuns pe masa preşedintelui UCGN.Mai mult decât atât, contestaţia UCGN ar fi rămas fără obiect, fiindcă totul s-a învârtit în jurul recunoaşterii calităţii de urmaş al fostei asociaţii grănicereşti.

curtea-de-apel-cluj-napoca

Clujul a spus PAS CJ-ului

Este mai mult decât evident că reprezentanţii UCGN, între timp cu altă conducere, nu s-au împăcat cu situaţia, astfel că au atacat decizia tribunalului în apel, la Curtea de Apel Cluj.

Primul termen în dosarul aflat în apel a avut loc în luna aprilie, iar după alte patru termene, la începutul acestei luni, judecătorii clujeni s-au pronunţat.

Practic instanţa clujeană a anulat decizia semnată de Radu Moldovan în decembrie 2013.

 

Ce spun reprezentanţii UCGN

„Este o soluţie legală şi normală. Dosarul 123 a fost blindat de fostul jurist Pompei Raus. Nu a fost vorba de un proces de retrocedare de facto, ci de anularea unei decizii a preşedintelui CJ BN Radu Moldovan.

Soluţia Curţii de Apel Cluj în dosarul 123/112/2014, în care Uniunea Comunelor Grănicereşti a cerut anularea dispoziţiei preşedintelui CJ BN Radu Moldovan, nr. 305 din 18. 12. 2013, este una normală şi pe LEGE! Toate bâlbele de la Judecătoria Bistriţa şi cele de la Tribunalul Bistriţa – Năsăud, aşa cum am mai declarat la momentul respectiv, au fost doar nişte etape, fără prea mare relevanţă. Practic, instanţa clujeană a repus lucrurile în cursul lor firesc, anulând a doua decizie a preşedintelui Radu Moldovan, cunoscută drept 305, prin care acesta NU recunoştea grănicerilor dreptul de proprietate asupra fostelor palate grănicereşti, fost sediu al Direcţiei Silvice Bistriţa, instituţie ce a administrat pădurile celor 44 de comune grănicereşti. Sfătuit prost de armata de jurişti angajaţi al CJ BN, la care se adaugă avocaţii angajaţi în speţă, Radu Moldovan a omis să recunoască faptul că, în iunie 2012, a mai emis o decizie prin care ne recunoştea dreptul de proprietate, decizie pe care unii au făcut-o pierdută sau inexistentă, aşa cum rezultă din adresa şefului de Ocol Someş Ţibleş, inginerul Mihai Mureşan, preşedinte al UCGN până în mai 2014, prin care acesta, blat cu Radu Moldovan, cerea instanţei, la nici două luni după depunerea plângerii însoţită de probaţiune, în dosarul cu pricina, să nu ia în considerare prima decizie, pe motiv că aceasta nu ar fi existat!? El de unde ştia că nu a existat?!

Şi asta în contextul în care, decizia 143/25 iunie/ 2012, la care face trimitere şi nominalizează era deja în dosar, ba şi probele, copie după plic şi numărul de înregistrare în Registrul de Intrări şi Ieşiri a UCGN, datată  două zile mai târziu, de la momentul emiterii, însoţită de ştampilele poştale de rigoare. Despre ce fel de infracţiuni vorbim aici?

Mie îmi pare rău că Radu Moldovan s-a compromis, încercând să anuleze singur prima decizie, ca să o poată păstra pe a doua, în speranţa că ar putea câştiga clădirile grănicereşti, pentru că cele două decizii se bat cap în cap, dar şi pentru că nu a fost informat corect de către juriştii aflaţi la CJ că, orice act administrativ pe care îl emite şi semnează, poate fi anulat doar de instanţa de judecată, nu de angajaţii CJ sau de consilieri!

Spitalul de pe Independentei 2

Judecătorul Pompei Raus a blindat dosarul 123

Un merit în câştigarea acestui dosar de către grăniceri îl are avocatul Mihai Feier, dar şi fostul jurist al UCGN, până în mai 2014, judecătorul pensionar Pompei Raus, care a alcătuit dosarul 123, a făcut plângerea şi a depus la instanţă toate probele directe şi indirecte ale proprietăţii grănicereşti asupra Spitalului de pe Independenţei, foste palate grănicereşti, naţionalizate abuziv, şi, nu în ultimul rând, cele două dispoziţii emise de Radu Moldovan, în copii, prin care în prima ne recunoaşte dreptul de proprietate şi în a doua neagă că am avea acest drept. Orice persoană cu minime cunoştinţe juridice ar fi înţeles că una dintre cele două decizii este ilegală. Faptul că s-a ajuns la Curtea de Apel cu o speţă atât de simplă, în care instanţele bistriţene şi-au prins urechile şi au complicat inutil lucrurile aproape trei ani, ne face să credem că ar putea fi vorba de incompetenţă, ca să nu ne gândim că ar fi vorba de rea credinţă.

Din partea noastră, a grănicerilor, îl asigurăm pe preşedintele Radu Moldovan, că după ce vom primi motivarea sentinţei Curţii de Apel Cluj, care este executorie, deja, îi vom propune un parteneriat în scopul înfiinţării unei universităţi, poate a unui spital sau dacă grănicerii în totalitatea lor vor decide că putem vinde clădirile cunoscute de bistriţeni drept Spitalul de pe Independenţei, vom vinde cui doreşte şi are bani, construcţiile asupra cărora grănicerii din cele 44 de comune au proprietatea. Toate acestea în spiritul vechilor grăniceri care au pus mai presus de viaţa lor, educaţia urmaşilor!”, transmite Florica Dura, membră în Comitetul Director al UCGN.

LĂSAȚI UN MESAJ