Cu toată şubrezirea construcţiei statului român de drept din perioada actuală, niciodată în istoria lui nu au fost mai reale şi mai largi drepturile şi libertăţile, dar reale şi obligaţiile constituţionale, ale cetăţenilor şi a societăţii generale. Din secolul 19 până în 21 e un răstimp însemnat, cu suiş aproape două sute de ani a dezvoltării complexe, civilizatorii.
Există şi România liberă în această Europă, integrată ca fiecare din cele 27. Aşa cum este şi cât se poate, ţara are personalitate inconfundabilă în UE. De aceea, nu sunt numai motive s-o vedem în gri, ci o prejudecată şi lipsă de informare şi comparaţie o arată aşa. Luând azimutul V, parcurgând frontiere auzi văicărelile din ţara lor a oamenilor de nivel cultural mai jos; spre E străbătând spaţii, auzi aceleaşi nemulţumiri pentru nevoi, până la căderea în consolarea sărăciei tradiţionale.
Vizavi de astfel de concepţii, atitudini şi exprimări este opusul TV majoritar anarhic şi gălăgios, semn a iresponsabilităţii libertăţilor nemăsurate, neconştientizate. Ce unic şi pur e cuvântul libertate pronunţat! Ce valoare socială şi cetăţenească mare avem, ne aparţine bogăţia!
Rezist. Dau replică prin tot ce fac zilnic să mi-o exercit, mi-o exprim cum pot, limitat, mi-o respect prin neîncălcarea ei, să-mi fie curată libertatea individuală. Îmi activez dreptul de alegător electoral de decenii, pe centru-dreapta. Altfel sunt neutru, independent că aşa mi-a fost atitudinea simţită în 1959, când am refuzat în scris colaborarea cu Securitatea de atunci.
Libertatea individuală a celor ieşiţi în pieţe şi pe străzi, a celor ce privesc şi aud, a celor ce citesc şi a oricăruia ce simpatizează şi aderă la vrerea manifestanţilor, toată mulţimea aceasta e motivată în alegerea ei liberă de uniune cu strada, constituie o forţă prin voinţa conştientă. La un fenomen social desfăşurat, repetat, generalizat şi diseminat în spaţiul simţirii etnice de oriunde e uimitor şi provocator. Prin puritate şi ideal. Prin schimbare şi o lume fără corupţie, dreaptă, condusă de oameni politici competenţi, cinstiţi, condamnând pe autorii guvernamentali ai Ordonanţei 13. La aceasta au reacţionat mulţimile în seri cu sute de mii de oameni paşnici pe străzile oraşelor, continuând după o lună cu repetări săptămânale şi obiective sporite. Dacă manifestanţii şi susţinătorii opiniei au cerut demisia ministrului justiţiei, au cerut demisia Guvernului României, în prezent cer răspicat şi aplicarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara: conduceri alese în stat, în organe şi organisme la toate nivelurile, în partide, în justiţie, fără foşti activişti şi demnitari comunişti, fără securişti, fără turnători, fără corupţi şi trădători. Vuiesc oraşele când în străzile şi pieţele lor cer aceste schimbări şi înfăptuiri, aclamă momentele manifeste ori semnele de solidaritate. Lansarea listelor pentru semnarea şi impunerea punctului 8, obiectiv politic, fază nouă a luptei paşnice sub sintagma – în liniştea străzii! În astfel de condiţii şi stare de spirit revoluţionară în spaţiul public ocupat de o parte a populaţiei ţării, cu ea este solidară masa largă anonimă şi din acest general a erupt cuvântul „revoluţie”, „facem revoluţia”, „asta-i revoluţia furată”! Ce mai poate urma, ce treaptă se va urca în serile fixate pentru manifestaţii publice este taină şi neprevăzut. Doar fabulaţiile comentatorilor de la unele posturi TV iresponsabile emit toxine politice şi morale, cu cuvinte ce nu pot fi spuse public. Oamenii de pe o treaptă culturală secundară reţin pilula şi înjurătura, numele terfelite, insulta şi calomnia. Sub comunism, de teama consecinţelor, erau apărate valori morale şi acurateţea exprimării. Calomnia era legiferată. Azi libertatea este încălcată de semidocţi, moderatori şi prezentatori de la posturi TV private.
Bunul-simţ se regăseşte la manifestaţii de ambele părţi. Ce este primăvara aceasta de februarie se defineşte din mers, căci se continuă. Bazinul de coagulare şi sporire va rămâne o necunoscută. În aparenţă este un amalgam uşor predominat de tineret ca vârstă, cam egal la număr bărbaţi şi femei; noutatea, mulţi copii. Să fie oamenii care protestează începând cu împotrivirea la politica PSD-istă a Guvernului de la putere numai cei care au participat la alegeri, că partinici votanţi au mulţumirile şi aşteptările lor. Să fie extremiştii, dar sunt prea mulţi. Contestatarii manifestaţiei sunt speriaţi şi total derutaţi.
Se arată, în depărtare, zorii revoluţiei paşnice (de ce nu ar fi, că în Europa de catifea a fost!).
de Teodor Tanco
