Nebuneala schimbărilor de la nivelul instituţiilor deconcentrate i-a afectat grav pe cei care se perindă pe aici, pe diverse funcţii de conducere, în speţă cea de director. Unii şefi noi de pe la Bistriţa, fie că sunt emoţionaţi de faptul că au preluat conducerea instituţiei, fie stau mai prost cu vocabularul limbii noastre române, cea de toate zilele. O domniţă de la Prestaţii Sociale s-a grăbit repejor să informeze că dânsa este acum director, dar nu interimar, cel puţin este concluzia la care a ajuns după ce s-a gândit câteva secunde bune: „Io-s director, nu-s interimar”. Noi spunem, de fapt legea spune, că deocamdată, dânsa, ca şi alţii de altfel, este director interimar, iar dacă are vreun „lipsus” o ajutăm şi cităm din DEX: „INTERIMÁR, -Ă, interimari, -e, s.m., adj. (Persoană) care exercită provizoriu o funcţie în locul titularului; ad-interim. – Din fr. Intérimaire”, doamnă director INTERIMAR!
