Gradul extrem de ridicat al monitorizării comunicaţiilor de toate tipurile, a supravegherii electronice şi colectarea datelor personale ale cetăţenilor de către autorităţile statului, dar şi de alte structuri sau organizaţii, riscă să submineze iremediabil, pe termen lung, libertatea şi intimitatea individuală, implicit democraţia fragilă din România.

Continuând seria de articole pe această temă, "Gazeta de Bistriţa" vă dezvăluie noi faţete ale acestei ofensive, care în final va duce la o supraveghere absolută a fiecărui cetăţean. Sub pretextul că măsurile în cauză sunt esenţiale pentru combaterea terorismului, derapajele puterii induc senzaţia că în primul rând şi nevinovaţii au motive să le fie frică.

Colţii Regulamentului 9 al BNR

Societatea civilă, timid, prin anumite campanii pentru drepturile omului, duse fără nicio convingere, începe să avertizeze asupra riscurilor pe care le poate genera supravegherea totală, în care statul capătă puteri tot mai mari, în ceea ce priveşte controlul asupra libertăţii de mişcare a omului şi a reţinerii unor date personale. Au început să apară voci tot mai insistente în legătură cu controversata Lege 298, de a înregistra detalii ale apelurilor, email-urilor şi a traficului pe internet. Creşterea gradului de supraveghere riscă să ameninţe dreptul la intimitate, care este o precondiţie importantă a exercitării dreptului la libertatea individuală.

Un segment al supravegherii despre care s-a vorbit puţin sau deloc, din necunoştinţă de cauză, este Regulamentul nr.9 al BNR (Banca Naţională a României), aprobat ca urmare a unei Directive a Comisiei Europene, care practic transformă băncile în adevărate servicii secrete, prin investigarea în cele mai mici amănunte a situaţiei financiare a fiecărui individ.
Fiecare bancă, conform acestui deja celebru Regulament nr.9, îşi va organiza activitatea de a colecta aceste informaţii în funcţie de propria strategie internă şi va raporta BNR modul în care administrează riscul de spălare a banilor murdari, dar şi a unor potenţiale activităţi de finanţare a unor operaţiuni teroriste.
Potrivit alin."f", art.16, din regulamentul amintit, funcţionarii băncilor vor stabili circumstanţele personale ale clienţilor şi vor culege informaţii de la terţe părţi în legătură cu aceştia. Această adevărată infiltrare a băncii în viaţa personală privind datele personale şi adresa, va fi verificată în situaţia în care nu se poate stabili din documente, prin investigaţii la domiciliile clienţilor, prin observarea directă a acestora, adică un fel de filaj. Aplicarea regulamentul nr.9 poate derapa extrem de uşor şi duce la abuzuri. Băncile ar putea să ceară clienţilor documente care nu au nici o legătură cu ipotetice acţiuni de spălare de bani sau terorism. Acţiunea respectivă nu poate fi catalogată decât culegere de informaţii, despre viaţa privată a consumatorului de servicii bancare şi încălcarea unor dispoziţii ale Legii 677 din 2001, "Privind protecţia datelor cu caracter personal". Pe lângă Legea 298, care şi-a intrat în drepturi, toţi românii care vor apela la o bancă, vor avea de completat un contract şi documente cu informaţii personale.

Un fel de servicii secrete

Regulamentul nr.9 al BNR din 2008, privind cunoaşterea clientelei în scopul prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului a fost publicat în "Monitorul Oficial", partea I-a, nr.527 în luna iulie 2008. Prin acest act, România se aliniază la Directiva a III-a a UE privind prevenirea utilizării serviciilor bancare pentru acte de spălare de bani şi finanţare a terorismului. Regulamentul nr.9 a fost aprobat prin ordonanţă de urgenţă şi obligă băncile comerciale să intensifice culegerea de informaţii cât mai detaliate despre clienţii care apelează la servicii bancare. Prevederile Directivei a III-a a UE includ completarea unor formulare noi din cadrul contractului bancar, fiind valabil pentru toate tranzacţiile efectuate de clienţii băncilor, indiferent de modalităţile de efectuare a operaţiunilor. Este la discreţia băncilor de a înfiinţa anumite structuri interne, cu misiunea de a culege date şi informaţii despre orice client. Există reglementări interne care specifică că se pot efectua investigaţii directe la domiciliile unor clienţi, pentru verificarea autenticităţii datelor declarate şi asumate de orice client. Procedurile respective, vrem sau nu vrem să o recunoaştem, ţin de metodele muncii unor servicii secrete, investigaţii mai mult sau mai puţin acoperite.
Fiecare bancă comercială poate să organizeze această activitate, în conformitate cu propria strategie internă, dar faţă de BNR, va trebui să facă dovada modului în care gestionează problema spălării banilor şi posibilele operaţiuni de finanţare a unor acţiuni teroriste. Pentru tranzacţiile bancare suspecte s-au creat deja instituţii cu misiuni în acest sens. În prima linie se află, desigur, Oficiul Naţional de Combatere şi Prevenire a Spălării Banilor, a cărui existenţă în condiţiile aprobării Regulamentului nr.9, poate fi pusă sub semnul întrebării. Verificările pe care aceste structuri create în bănci le au în vedere privesc atât persoanele fizice cât şi cele juridice, care devin clienţi ai băncilor. La persoanele fizice, regulamentul prevede ca verificarea identităţii unui client să fie făcută pe un document care face parte din categoria celor mai greu de contrafăcut sau de obţinut pe căi ilegale sub un nume fals, cum ar fi actul de identitate, care include o fotografie a clientului. Datele personale, dar şi reşedinţa sau adresa, care nu se pot proba cu documentele prezentate, vor fi verificate şi prin alte metode, chiar prin observarea directă a domiciliului unui client, fapt care aduce cu un adevărat filaj. Anumite informaţii furnizate de clienţi pot fi verificate prin confruntarea cu cele înscrise pe diferite facturi la plata utilităţilor, fişe fiscale etc.
La firme vor interesa desigur seriozitatea acestora, cunoaşterea şi derularea activităţilor, datorii, riscuri.

Art. 16 din regulament, prevede pentru persoanele fizice sau juridice, cu un risc potenţial mai ridicat, în plus faţă de anumite investigaţii standard, măsuri suplimentare de investigaţii. Pentru această categorie de clienţi, la aliniatul "c" al articolului menţionat, banca instituie un set de proceduri care duc la o supraveghere sporită şi permanentă a afacerilor acestora. La aliniatul "d" se mai prevăd adoptarea unor măsuri pentru a stabili şi verifica sursa provenienţei banilor clientului. Pătrunderea în viaţa privată a unui client este mai mult decât evidentă la aliniatul "f", care spune, negru pe alb, că banca trebuie să aibă cunoştinţă de circumstanţele personale ale clienţilor şi să ia în considerare informaţiile culese de la terţe părţi în legătură cu un client.

Se poate ajunge la abuzuri

Băncile sunt recunoscute pentru apărarea secretelor proprii, uneori chiar instituţii abilitate ale statului se lovesc de aşa-zisul "secret bancar", dar niciodată nu este exclus un abuz din partea acestora, mai ales în virtutea noilor reglementări.
Unii specialiştii spun că în domeniul spălării banilor şi a finanţării unor operaţiuni de terorism, vechile reglementări erau mai mult decât suficiente. Noile reglementări pot duce la abuzuri, odată cu crearea unor baze de date proprii la fiecare bancă. Se poate ajunge la situaţia aberantă ca bancherii să ceară clienţilor anumite documente sau dovezi, care nu au legătură cu spălarea banilor sau cu finanţarea terorismului. Aspectele respective vor intra în contradicţie cu Legea 677, privind protecţia datelor cu caracter personal.

Un funcţionar al băncii, care se ocupă de culegerea şi verificarea informaţiilor despre clienţi, nu va putea justifica niciodată imixtiunea în probleme de siguranţă naţională. Pentru asemenea gen de activităţi sunt abilitate alte structuri ale statului.

Exemple concludente

Un singur exemplu, credem că este concludent. La deschiderea unui cont, care poate fi depozit sau cont de economii, sau eliberarea unui card bancar, clientul trebuie să completeze mai multe formulare care conţin informaţii personale, în funcţie de statutul pe care îl are, persoană fizică sau juridică. Conform Directivei a III-a, s-a introdus specificarea calităţii de persoană expusă politic a clienţilor, asociaţilor sau împuterniciţilor, identificarea beneficiarului real, introducerea informaţiei privind naţionalitatea clientului, a datelor de contact, număr de telefon, fax, e-mail.
Legea spune clar că o persoană expusă politic, este o persoană fizică, care a exercitat sau exercită funcţii publice importante, membrii direcţi ai familiilor acestora, precum şi persoanele cunoscute public ca asociaţi, apropiaţi ai persoanelor care exercită funcţii publice importante. La această categorie intră şefi de stat, de guvern, parlamentari, ambasadori, mass-media, mediile de afaceri. O persoană încetează să mai fie expusă politic, după împlinirea unui termen de un an de la data la care a încetat să mai ocupe o funcţie publică importantă.

În noile reglementări, la semnarea unui contract se va aplica o procedură graduală de acceptare a clienţilor, în funcţie de încadrarea în categoria de risc asociat fiecărui client.
Clienţii persoane juridice, vor trebui să specifice identitatea persoanelor care sunt investite cu competenţa de a conduce şi reprezenta entitatea, precum şi puterea de a angaja entitatea, numele beneficiarului real sau informaţii despre grupul de persoane care constituie beneficiarul real şi date despre identitatea persoanei care acţionează în numele clientului, precum şi informaţii pentru a stabili dacă aceasta este autorizată sau împuternicită în acest sens. Mai mult, se prevede ca băncile să fie obligate să aplice măsuri de cunoaştere a clientelei tuturor clienţilor, cât mai rapid, dar nu mai târziu de un an, de la aprobarea la nivelul organelor de conducere ale băncii, a normelor de cunoaştere a clientelei. (!!!???)

15 state au fost avertizate

La anumite intervale de timp, banca reactualizează informaţiile furnizate de clienţi, aceştia având obligaţia să depună la bancă orice modificare intervenită în furnizarea informaţiilor iniţiale.

DIRECTIVA III a UE prevede ca până la data de 15 decembrie 2009 şi cel puţin la intervale de trei ani după aceea, băncile să întocmească rapoarte privind punerea în aplicare a acesteia. Termenul de implementare a fost 15 decembrie 2007, iar în iunie 2008, Comisia Europeană a avertizat 15 state, pentru neaplicarea Directivei III, printre care şi România, alături de Franţa, Germania, Polonia etc.
La acest capitol stăm bine, deoarece România este singura ţară din UE care are implementat un sistem complex de raportare a tranzacţiilor, în condiţiile în care Directiva cere doar raportarea tranzacţiilor suspecte.
Alături de alte măsuri în curs de implementare, cum ar fi instalarea masivă de camere video pe drumuri, intersecţii, pe stradă, în parcuri, în şcoli, magazine, se discută şi de prelevarea de probe ADN şi amprente digitale oricărei persoane suspecte. Acestea se pare că vor fi reţinute pe termen nedefinit, chiar dacă persoana în cauză este acuzată sau nu.
Aplicarea Legii 298, măsurile instituite prin aplicarea Directivei III a UE în sistemul bancar, monitorizarea mişcării persoanelor prin instalarea camerelor de supraveghere, crearea bazelor de probe ADN şi amprente, sugerează că până şi cei nevinovaţi au toate motivele să le fie frică.

Zaharia Cotoc

5 COMENTARII

  1. Hai fratilor la astia care iau direct din banci ca la Cluj cine le tine evidenta , sau numai daca-i prinde cumse face ? Sau pana acum nu au avut evidente ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.