Rezultatele alegerilor din Maroc, Tunisia si Egipt, precum si introducerea legii islamice- sharia, de catre noile autoritati libiene ridica multe semne de intrebare asupra viitorului lumii arabe.
Vom incerca o scurta trecere in revista a evolutiei politice din aceasta parte a lumii pentru a desprinde o concluzie. In Maroc nu a fost o revolutie, ci numai o miscare de contestare a Guvernului. Monarhia are, in continuare ,spijinul majoritatii populatiei. In cadrul alegerilor s-au ales cel mai mare numar de deputati islamisti. Sa nu uitam ca acest fenomen se produce intr-o tara europenizata, civilizata, care da un mare numar de imigranti din vestul Europei. Acolo, marocanii, cât de cât, puteau sa fie influntati de un spirit de toleranta, chiar si numai pentru ca au obtinut resurse materiale considerabil mai mari decât compatriotii lor ce domiciliaza in tara din nordul Africii.
In Tunisia, raiul vacantelor pentru multi români, dar nu numai, tot islamistii au câstigat primele alegeri libere dupa alungarea presedintelui Ben Ali. Tunisienii au libertate, dar nu mai vin turisti, asa ca nivelul de trai a populatiei nu s-a ridicat dupa revolutie, dimpotriva. Electoratul, in marea lui majoritate, nu s-a orientat spre partidele democratice si liberale, ci spre cei care promit mai putina coruptie dar si reguli de viata mai stricte.
Câstigatorii din Maroc si Tunisia au promis moderatie in perioada viitoare si au aratat ca nu trebuie sa-i confundam cu fundamentalistii. Ar fi bine ca viitoarele guverne din cele doua tari magrebine sa fie asemanatoare cu cel din Turcia, tara care este prooccidentala.
Dezamagirea cea mai mare s-a produs in Tara Faraonilor, in care fratii musulmani si salafistii- cei mai radicali dintre islamisti, au câstigat cu o larga majoritate alegerile parlamentare. Cele ce se produc in Egipt nu sunt de loc incurajatoare nu numai pentru Israel dar si pentru toata lumea civilizata. Periodic, se arunca in aer conducta de gaz metan care alimenteaza statul evreu si Iordania. Acest gaz este o sursa importanta de devize pentru Egipt. Aceste atentate au loc pentru ca islamistii sa canalizeze nemultumirea populatiei, care cere denuntarea accordurilor de la Camp David, accorduri care au instalat pacea intre Egipt si Israel. Extremistii doresc ca frontiera din peninsula Sinai sa fie tot atât de putin sigura ca aceea a Israelului cu regiunea palestineana Gaza, in care sunt permanente atacurile cu rachete ale fundamentalistilor impotriva evreilor, si riposta acestora care bombardeaza zona. Pe de alta parte, tot in Egipt, salafistii au mai ucis vreo trezeci de cresti, copti, in Alexandria pentru ca tabloul perspectivelor intunecate ale Egiptului sa fie cât mai complete. Cât a fost Mubarack de dictator, crestinii avea un pic de siguranta si, cu oarecare dificultate, isi puteau exprima convingerile religioase si aveau posibilitatea de a participa la viata politica, sociala si economica a tarii.
In Libia, cei victoriosi in razboiul civil, s-au grabit sa proclame sharia, legea islamica izvorâta din Coran. Ca sa vezi pentru cine s-a batut NATO? Nici pe timpul lui Ghaddafi, crestinilor nu le-a mers prea bine, bisericile au fost transformate in moschei, iar trecerea de la Islamism la alte credinte se pedepsea cu moartea. Alcoolul era strict interzis. Acei dintre ai nostrii care au muncit in Libia si au incalcat aceasta interdictie legala ar putea sa relateze lucruri nu prea hazlii despre ce au patit. Acum se doreste si mai mult. In principal, se urmareste instalarea poligamiei, adica generalizarea regulei patru neveste pentru un sot, ca un mare progres in asigurarea unei conditii demne pentru un adevarat barbat musulman. Colonelul a descurajat constant aceasta practica acceptata de religia musulmana, având numai o sotie.
Din pacate, asa cum arata un fost diplomat israelian de origine româna, intr-un interviu acordat postului de radio România Actualitati, primavara araba, care promitea asa de mult, treptat, treptat se transforma intr-o iarna intunecata.
Adrian Man
