Bistriţenii care îşi cer terenurile moştenite în perimetrul Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă (SCDP) Bistriţa au ajuns bătaia de joc a Guvernului României. Deşi au sentinţe judecătoreşti pronunţate în favoarea lor, dar şi o decizie a Curţii Constituţionale prin intermediul cărora se arată că trebuie să fie puşi în posesie fizic, Guvernul, prin Ministerul Agriculturii, se împotriveşte total să pună la dispoziţia Comisiei municipale de fond funciar cele 116 ha de teren din Staţiunea Pomicolă. Culmea este că, actualul ministru al Agriculturii, Petre Daea ştie exact care este problema bistriţenilor în condiţiile în care, în urmă cu trei ani, oamenii au fost prezenţi în Comisia de Agricultură a Camerei Deputaţilor al cărui membru a fost şi el. În octombrie 2017, bistriţenii încauză au acţionat în judecată Guvernul, pentru a fi obligat să emită o hotărâre prin care circa 38 ha de teren care, în timp ce oamenii se judecau în instanţe pentru bunurile lor, a fost trecut cu japca din domeniul privat al statului în domeniul public al statului, în ideea în care nimeni să nu se mai poată atinge de pământ. Practic a fost o a doua naţionalizare. Una total ilegală!
Afla mai multe detalii cumparand editia tiparita a Gazetei de Bistriţa.
Daca ar fi dupa mine, nici n-as fi dat absolut nici un teren ( sau cladire ) inapoi, fara o prealabila despagubire din partea solicitantilor, acolo unde statul a investit niste bani si au creat unitati de productie agricola sau pomicola de orice fel. Lor le trebuie cladiri, livezi si vii… ( gratis inapoi ) pe care n-or sa fie in stare sa le intretina si pe care efectiv sa le taie sa le bage pe foc eventual . Uitati-va in zonele unde s-au desfiintzat CAP-urile si IAS-urile ce s-a intamplat cu cladirile, livezile si viile care erau foarte frumoase si productive pe vremea ” mitraliatului ” si unde astazi nu exista nici macar iarba ci numai buruieni pline de ” ambrozia ” … , spini si tot felul de maracini … !
Eu , fiu de tzran ( chiabur ) fiind … mi-am primit inapoi 2 suprafetze de livada cu pruni si cu meri… si o vie , care astazi din cauza lipsei de oameni ptr lucru, de bani si cele necesare muncii si intretinerii acestora, efectiv sunt lasate in paragina de catre subsemnatul, pline de rapan si putregai, spini si alte maracini, pe care anual trebuie sa le curatz prin incendiere sa nu se faca „balauri ” acolo ( care sa atace oamenii te pomini ca… Glumesc ) .
Dupa Revolutie, 2 ani, am cules roadele lor, fara sa investesc nici un ban… am facut tuica si vin ptr ca la noi nu sunt soiuri de consum… si efectiv a trebuit s-o dau aproape gratis peste tot… si n-a fost rentabil absolut deloc ptr mine si am fost nevoit sa aleg calea „abandonului total ” …
Imi si vine sa rad, ce „flio.s.to.rogi ” stau si protesteaza cu jalba-n ” bota ” sa li se dea inapoi livezile cu pomi si vii… sa faca ce anume ( ? ) cu ele ca astia-s pasul si ba.sina … Cine sa le lucreze, pe a cui bani, cui sa vanda produsele lor samd… ? !
Efectiv imi vine sa rad de na.ro.zoa si indolentza lor !