În decembrie 1963, doi adolescenți au avut o idee inedită pentru un proiect școlar: ei au vrut să vadă cât de mult poate un om să rămână treaz. Experimentul lor a pus într-o lumină nouă tot ce se știa până atunci despre creierul uman atunci când este obosit.
Pe 8 ianuarie 1964, Randy Gardner, un licean de 17 ani și-a finalizat proiectul de știință, după ce a stat treaz timp de 11 zile și 25 de minute. El s-a pus de acord cu colegul lui de proiect, Bruce McAllister, să lucreze la acest experiment, pentru a vedea cât de mult poate rezista fără somn, relatează BBC, citat de digi24.ro
După ce au dat cu banul, Randy a fost ales ca cel care trebuia să se priveze de somn, iar Bruce trebuia să îl supravegheze.
„Am vrut inițial să experimentăm efectele lipsei de somn asupra abilităților paranormale. Am realizat ulterior că nu avem cum să facem asta, așa că am decis să studiem efectele privării de somn, abilitățile cognitive, performața pe terenul de baschet și orice altă modificare pe care o observăm”, spune McAllister.
Tinerii și-au dat seama că au nevoie de ajutorul unui al treilea om, așa că l-au cooptat pe Joe Marciano, un prieten cu cei doi, dar și pe cercetătorul William Dement, de la Universitatea Stanford.
Dement, care acum este un profesor renumit, era la începutul carierei în acea perioadă și aflase de experimentul băieților din ziar.
Randy Gardner nu a consumat pastile în toată perioada studiului pentru a nu influența în niciun fel rezultatele.
Printre primele semne ale oboselii au fost deficiențele de vedere. În următoarele zile, abilitățile senzoriale i-au fost afectate: gustul, mirosul și auzul s-au slăbit, iar spre final, abilitățile cognitive s-au degradat.
McAllister își amintește că Randy de asemenea „nu suporta mirosurile”. Surprinzător însă, juca baschet mai bine.
„Fizic, se simtea bine. Mergeam și ne jucam baschet sau bowling ca să-l ținem treaz. Dacă închidea ochii, adormea imediat. Noaptea era mai greu pentru că nu aveam ce face”, spune Dement.
După 265 de ore de somn, recordul a fost doborât, iar experimentul s-a terminat. Randy a fost dus la spital, unde creierul i-a fost monitorizat, în timp ce dormea.
„A dormit 14 ore și s-a trezit pentru că trebuia să meagră la baie”, spune Dement.
Rezultatele experimentului dezvăluie că „de fapt creierul lui ațipea puțin în toată perioada studiului, părți ale creierului ațipeau, iar altele erau treze”. Astfel se explică de ce tânărul nu a avut mai mult de suferit de pe urma studiului.
Randy spune că studiul nu a avut efecte majore asupra vieții lui, în anii ce au urmat. Singura afecțiune au fost insomniile insuportabile de care a suferit tot restul vieții.
