Întrebarea şi îngrijorarea oricărei persoane responsabile civic, cu atât mai mult a cititorului nostru de informaţii, sunt în plină actualitate, temător pentru ziua de mâine. Mai apăsat, constatând lipsa exprimării şi nereglementării de către Uniunea Europeană a tuturor drepturilor cetăţenilor statelor care o compun. Lipseşte un act fundamental al constituirii şi consacrării ei ca stat federal sau compus. În atât de mult spaţiu liber neocupat de reglementări ale drepturilor şi libertăţilor oamenilor europeni, survin fel şi fel de nedumeriri până la negare. Procentajele în unele state unionizate sunt îngrijorător de scăzute. Deşi multe a făcut şi face economic UE pentru toate, îndeosebi pentru cele mai slab dezvoltate. Însă nimic nu a fixat şi obligat ca obiectiv şi termen pentru drepturi, bunăoară pentru învăţământul şi cultura de masă. Nimic nu a ajuns la individ sau raport cultural ca politici. Or, la alegeri se exprimă fiecare cu cât ştie nemijlocit sau a auzit, dar mai cu seamă toţi inflamaţi şi derutaţi. Aşa cum sunt formează majorităţile, bune – rele, şi rezultă opinia generală câştigătoare la urne. Din indivizii de la vot şi câţi s-au adunat, o spun procentajele sondajelor anticipat şi matematic rezultatul final (de obicei scăzut faţă de Vest). În aceste probleme România este pe la jumătatea jumătăţii.
În viziunea globală şi multiculturală, importanţa individului şi problemele sale e şi mai invizibilă doctrinar. La volumul său, Ordinea viitoare a lumii, profesorul Andrei Marga spunea că: „A cincea aborda s-a organizat pe maxima «suntem oameni ca toţi ceiţii». Turcia, Polonia şi Ungaria sunt exemple. Numai că nu este limpede graniţa dintre a fi tu însuţi şi a fi opus altora, încât formula alunecă adesea în indisciplină punctuală”. Autorul este cel mai deschis în afirmaţii şi apropiat vieţii şi putinţei individului, vizavi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948, care este un mănunchi de principii şi concepte. Obligatorii pentru statele care s-au încadrat, prin ONU, ordinii mondiale”.
Starea de fapt a statutului drepturilor omului şi libertăţilor individuale, în ţara noastră procentajul la scară mondială este situat la nivelul aproximativ aceluia din Uniunea Europeană. Dar alinierea ei în ultima vreme la tribuna comunităţii este crescând afirmativă. La jubiliara aniversare a UE la Roma, exprimarea preşedintelui Klaus Iohannis a fost cert vocativă şi în continuare inclusiv pentru a avea conţinut politica drepturilor cetăţenilor, şi egale, pentru cei din statele membre. E o pornire vizibilă către activarea statului de drept şi în acest plan.
Rezolvările şi asigurările libertăţilor până la cele individuale sunt de datoria ţării oriunde este o minimă sau multă democraţia, altfel spus, sunt la mâna puterii politice de guvernare. La noi este aceeaşi în prezent şi tipologic care a săvârşit lovitura de stat în decembrie 1989. Continuă ascunşi în FSN apoi trecuţi în PSD cu urmaşi mascaţi în democraţi în liberali de dreapta, liberali de stânga, reformaţi, oportunişti, revoluţionari gălăgioşi etc. Fără doctrine, fără cunoaşterea doctrinelor clasice, nişte pensionari militari cu exprimare prin colonei, securişti sau foşti informatori, agenţi SRI sau deconspiraţi (probabil tot la comandă), cu toţi înrisipiţii seară de seară la TV-uri şi analizează politic, comentează partinic, informează şi unul, Ciuvică, neobosit pe ecrane zilnic 30 de ore din 24, în echipe intoxică opinia publică, deturnează alegătorii, ameninţă cu aluzii la ruşi, turci, unguri, bulgari. Exemplele pro şi contra sunt pentru mult timp Arhivele Securiste ale Ministerului Justiţiei peste trei cincinale ale Tranziţiei codificate SIPA, sursă cu nume care să devină caz pe rol; în fază de ameţire cu ele a publicului informat pe mass-media şi la întâmplare receptiv, credul la falsuri ţipătoare.
În prezenţa acestor tematici penale Ministrul Public, respectiv Procuratura, în ţară este avizată, concentrată profesional pe acestea. De aici la apărarea intereselor individului calea este lungă. Rămâne o parte a libertăţilor neacoperită de vreo protecţie socială. Nu ajung azi la individul european în concret măsurile pozitive ale comunităţii: nici măcar cele simbolice ale unităţii şi solidarităţii continentale. De observat şi de reţinut că se impun prioritar problemele politicii externe europene, azi omenirea aflându-se, încă, într-un echilibru şi stabilitatea mondială. O bună poziţionare în contextul apărării naţionale aliate a României, este în prezent o certitudine.
Într-adevăr, faţă de marile probleme de obligaţii şi drepturi ale comunităţii în care se include statul unional, ce-i aparţinem, sunt cele cu prioritate şi rezolvare urgentă. Cele personale, care le reclam, şi oricare, şi individuale, sunt minore; nu însă încălcate fără limită, fiindcă suma lor adunată în timp, impune schimbare. Nasc conflictele sociale şi internaţionale.
Teodor Tanco
