Dosarul mafiei fierului din Hunedoara, cunoscut şi sub denumirea de Hidra, a fost realizat în 2006 de procurorii DIICOT Diana Pecincu şi Mircea Adrian din cadrul DIICOT Hunedoara. Au fost trimişi în judecată 52 de inculpaţi în decursul anului 2007. Liderii presupusului grup infracţional sunt Raita Andrei Gheorghe zis şi Endre şi Ioniţă Gheorghe zis şi Ghiţă Francezul.  În cadrul dosarului au lucrat atât Traian Berbeceanu, fostul şef al BCCO Alba care acum este arestat preventiv, dar şi Laura Codruţa Kovesi, actualmente şefa DNA care la acea vreme avea numele de Laura Codruţa Lascu. Culmea este că în rechizitoriu cei doi procurori nu găsesc jurisprudenţă din domeniu şi citează dintr-o carte scrisă de Laura Codruţa Lascu împreună cu tatăl ei, Ioan Lascu: “Corupţia şi crima organizată. Realitate socială, actualitate şi incriminare.”

Cei 52 de inculpaţi şi 32 de învinuiţi din cadrul dosarului Hidra nu şi-au aflat verdictul pe fond după 6 ani de zile, iar cauza este actualmente rejudecată pe fond la Tribunalul Bistriţa-Năsăud. Magistratul care judecă cauza este chiar şeful secţiei penale, Alexandru Dorin Petrişor. Următorul termen este pe 29 noiembrie 2013. Deşi în cadrul rechizitoriului nu se arată faptele pentru care sunt acuzaţi doi din cei 52 de inculpaţi, Gabriel Adrian Deac şi Emanuel Nicolae Constantin, procurorii DIICOT nu vor să refacă rechizitoriul, deşi acest lucru le-a fost cerut în cadrul unui proces penal de un judecător din România. Astfel, procurorii DIICOT îl acuză pe judecătorul Dorin Petrişor că face lucruri în afara legii în ceea ce pare a fi o ameninţare faţă de sistemul juridic din România. Procurorii se cred atât de puternici încât ameninţă voalat judecătorii şi dacă nu le ascultă doleanţele pot să îi “înhaţe.” Multe dintre indicii arată că grupul infracţional ar fi furat doar într-o singură zi, pe 30.08.2005, 18 tone de fier. Costul din cadrul dosarului Hidra au fost evaluate la 97.141 de lei, iar în acest tarif este inclus costul interceptărilor făcute de SRI, dar şi consumabile Ministerului Public. De altfel, dosarul este plin de greşeli, unul dintre exemple fiind faptul că nu au fost citaţi toţi învinuiţii, iar aceştia pot cere încă un termen pentru a se relua procedura.

 

Ameninţarea judecătorilor

“Instituţiile “reverificării actelor de sesizare” de către procurori, altfel cum au fost descoperite de către magistraţi trecând în revistă rechizitoriul audierilor după cinci ani şi şase luni de la sesizarea instanţei le apreciem ca nelegale, de vreme ce nu sunt prezentate în codul de procedură penală”, arată într-un răspuns al DIICOT, procurorul Adrian Mircea, care a realizat rechizitoriul. De altfel, pentru un răspuns foarte scurt procurorul a trebuit să întârzie judecarea a două termene, deşi el vorbeşte în cadrul aceluiaşi răspuns că această cauză nu s-a judecat cu celeritate.

 

Nu e acuzat, dar apare ca inculpat

”Avocat Păcurar Agnes arată că declaraţia inculpatului Deac Gabriel Adrian va privi doar actele materiale din 6.06.2006 şi raportat la  învinuirea de sprijinire de grup organizat, pentru celelalte acte materiale sau alte infracţiuni din punctul de  vedere  al apărării inculpatul va  menţine  poziţia pe  disp. art. 70 al. 2 motivat de viciile de procedură, respectiv nedescrierea faptelor, neaducerea la cunoştinţă a învinuirii cu privire la darea de mită etc., cu privire la toate aceste  aspecte  instanţa a dispus, iar Curtea de Apel Cluj a  spus  că aceste vicii de procedură  instanţa de  fond să le  rezolve o dată cu fondul, situaţie în care raportat  la  dreptul  la  apărare,  inculpatul  înţelege  să  dea  declaraţie  în  faţa instanţei doar cu privire la grupul organizat şi fapta din 6.06.2006.

Preşedintele completului de judecată, având în vedere cele expuse de av. Păcurar Agnes, pune în vedere inculpatului să se prevaleze de dispoziţiile legale care  îl protejează, sau să dea declaraţie, având în vedere  că nu există în nici o dispoziţie legală prevederea potrivit căreia inculpatul se  poate prevala în parte de dreptul la tăcere şi în parte nu.

Avocat Păcurar Agnes, în situaţia dată solicită să se consemneze, în încheierea de şedinţă poziţia inculpatului în sensul că, raportat la conţinutul actului de sesizare,  al procesului – verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, detaliat cu ocazia excepţiilor invocate în faţa instanţei de judecată, disponibilitatea inculpatului, raportat la starea de fapt pentru grup organizat şi infracţiunea din 06.06.2006, de a da o declaraţie. Mai arată că este real că nu cunoaşte texte de lege în baza căreia rechizitoriul să fie trimis fără stare de fapt, consecinţa este şi poziţia inculpatului.

Preşedintele  completului de  judecată, aduce  la  cunoştinţă  inculpatului Deac Gabriel Adrian că are posibilitatea fie să dea declaraţie cu privire la   toate faptele  reţinute chiar dacă unele  dintre ele  se  regăsesc  doar  la  încadrarea în drept, în actul de sesizare, fie se prevalează de dreptul la tăcere,  situaţie în care are posibilitatea, dacă consideră necesar, să  depună o  declaraţie în  scris la dosarul cauzei, pe care instanţa o va avea în vedere la final”, se arată în una dintre încheierile de şedinţă.

 

De şase ani nu ştiu să citeze părţile

“Av. Jucan Horea Tudor arată că la dosar există o adresă a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor din care  rezultă că inculpatul Mărginean Ovidiu Iuliu se află în stare de detenţie în Penitenciarul Aiud  iar raportat la prevederile art. 314 Cod procedură  penală,  consideră  că  judecata  trebuie  să  se  facă  în  prezenţa  acestui inculpat.

Instanţa arată că este real că la f.  213 din dosarul instanţei, s-a comunicat de către A.N.P. că inculpatul Mărginean Ovidiu Iuliu se află încarcerat în Penitenciarul Aiud.

Reprezentanta parchetului, faţă de acest incident procedural, consideră că incidentul  invocat  nu  poate  aduce  atingere  cercetărilor  judecătoreşti  de  la  acest termen de judecată în sensul că inculpaţii prezenţi Puiu Alexandru Gheorghe şi Rădulescu Gimi pot fi audiaţi. Sigură că se poate pune problema reaudierii acestor inculpaţi  dacă inculpatul Mărginean Ovidiu Iuliu va solicita la un termen, de altfel faptele celor doi inculpaţi nu au legătură cu faptele inculpatul Mărginean.   Nu se opune audierii inculpaţilor prezenţi.

Apărătorii inculpaţilor arată că nu se opun cercetărilor judecătoreşti de la acest termen.

Instanţa dispune audierea inculpaţilor care doresc să dea declaraţie în instanţă, sub  rezerva  reaudierii  acestora  dacă  se  va  impune    la  momentul  la  care  va  fi procedură şi cu inculpatul Mărginean Ovidiu Iuliu care se află în stare de detenţie şi nu este prezent în instanţă la acest termen.”

 

Vor confiscările înapoi

“În ce îl priveşte pe petentul Rădulescu Iorgu solicită admiterea acestei cererii astfel cum a fost formulată în scris, întrucât acesta nu are nici o legătură cu infracţiunile deduse judecăţii, este unchiul inculpatului Rădulescu Gimi, iar acesta din  urmă  nu  a  avut  domiciliu  în  casa  unchiului  său.  Acele  obiecte  din  întreg materialul depus la dosar   rezultă că acele obiecte nu aparţineau inculpatului Rădulescu Gimi  ci lui Rădulescu Iorgu şi apreciază că aceste bunuri nu trebuiau ridicate.

În ce priveşte cererea formulată de petenta Rădulescu Consuela, acele bunuri erau ale ei personale date de tatăl său cu ocazia celebrării căsătoriei, lucru care poate fi dovedit cu acea poză pe care au depus-o la dosar cu ocazia căsătoriei, ocazie cu care tatăl ei numitul Bălan Mihai care este prezent în sală  poate confirma cele susţinute, iar organele de cercetare penală le-au reţinut în mod abuziv, solicitând admiterea acestei cererii.

Reprezentanta parchetului,  solicită respingerea cererilor formulate de către petenţii Rădulescu Iorgu şi Rădulescu Consuela, ca neîntemeiate, întrucât bunurile au fost ridicate de la locuinţele unde inculpatul Rădulescu Gimi  locuia în acea perioadă, percheziţia domiciliară fiind autorizată de către instanţa de judecată competentă.

Susţine că cercetările judecătoreşti până în prezent  nu sunt finalizate şi pe de altă parte, consideră că în cauză nu s-au anexat acte din care să rezulte că bunurile ar aparţine petenţilor care trebuie să-şi susţină cererile depuse de restituire de bunuri cu probele pe care le consideră necesare, apreciază că simpla susţinere  că bunurile aparţin acestora este insuficientă.

De asemenea solicită a se avea în vedere faptul că ridicarea bunurilor s-a realizat în cadrul unei proceduri de percheziţie, când se ridică corpuri delicte care sunt definite în art. 95 şi 94 Cod procedură penală, acestea fiind obiecte care poartă urme ale unei infracţiuni, care pot contribuii la aflarea adevărului  care sunt folosite sau destinate la comiterea unei infracţiunii  sau produsul infracţiunii. Consideră că sunt corpuri delicte care pot fi folosite la aflarea adevărului întrucât pot proveni  prin cumpărare din sumele de bani încasate din infracţiunile comise de inculpatul Rădulescu Gimi faţă de care până în prezent nu s-au soluţionat cercetările judecătoreşti şi nu s-a pronunţat o hotărâre  judecătorească de necondamnare sau de condamnare.

Pe de altă parte conform art. 109 alin.3 Cod procedură penală, până la soluţionarea definitivă a cauzei  textul legal arată în mod expres că „mijloacele materiale de probă se păstrează şi se restituie doar cele care nu au legătură cu cauza”, ceea ce nu este cazul, rezultă astfel că reglementarea instituie o regulă în sensul că se restituie corpuri delicte numai în situaţii cu totul şi cu totul excepţionale de la regula generală. Conform alin. 5 al aceluiaşi articol  restituirea se poate realiza, dacă prin această restituire de bunuri  nu s-ar stânjenii aflarea adevărului, ori ei consideră că la acest moment restituirea de bunuri ar contribuii la stânjenirea aflării adevărului.

Din acest punct de vedere consideră cererile formulate ca fiind neîntemeiate şi solicită respingerea acestora, atât în ce priveşte obiectele de aur şi argint şi care nu se află cuprinse în inventare, cât şi ce priveşte solicitarea de restituire a sumei de 5.000 lei, care a fost ridicată de la locuinţa comună a inculpatului cu soţia sa.

Solicită a se avea în vedere la soluţionarea celor două cererii că s-a invocat şi prevederile art. 168, 169 Cod procedură penală care reglementează însă restituirea de bunuri în condiţiile în care s-ar fi luat  măsuri asiguratorii, ceea ce se poate întâmpla numai printr-o ordonanţă a procurorului  sau printr-o încheiere judecătorească, ori în cauză nu au fost luate măsuri asiguratorii, bunurile fiind ridicate în cazul procedurii de percheziţie autorizată de instanţa competentă.

Av. Toartă Mihai Ionuţ, arată că organul de cercetare penală în procesul-verbal de percheziţie  menţionează faptul că acele obiecte aparţineau lui Rădulescu Iorgu. De asemenea celelalte obiecte găsite la domiciliul lui Rădulescu Gimi au aparţinut socrului acestuia şi au fost date ca dar de nuntă fiicei sale  Rădulescu Consulea, fiind bunuri proprii nu bunuri comune”.

 

52 de inculpaţi în dosarul Hidra

Inculpaţii sunt Raita Andrei- Gheorghe, Dumitraş Florin, Raita Florin-Vasile,  Raita Nicolae, Raita Bela, Florea Eusebiu, Bădiţă Daniel-Nicolae, Jelea Romulus-Diomente, Varga Samson-Marin,   Blăjan   Claudiu-Constantin,   Ioniţă   Gheorghe,   Gordaş Aurel-Constantin, Filip Iosif, Bararu Ioan-Olimpiu, Puiu Alexandru- Gheorghe, Ursu Nicolae-Ilie, Bica Claudiu-Ciprian, Stanciu Laurenţiu- Nicolae, Grozav Nicolae-Adrian, Deac Gabriel-Adrian, Spinei Daniel- Florin, Tămărjan Victor-David, Bocşan Antonio-Cosmin, Marin Florin- Claudiu, Hanganu Nicolae-Sorin, Radu Gabriel,  Micu Mihai-Sorin, Calu Claudiu-Eugen, Vârtan Daniel-Constantin, Moldovan Sorin, Rădulescu Gimi, Răcean Gheorghe-Florin, Alexandru Ioan,   Iakab Augustin,   Cociş Alin-Gabriel, Barticel Marius, Nechifor Dumitru, Mărginean Ovidiu-Iuliu, Lukacs Iuliu-Ciprian, Rostaş Codruţ-Ovidiu, Ursulescu Adrian-Cosmin, Gabor   Vălean,   Herban   Aurel,   Constantin   Emanuel-Nicolae,   Nemeti Adrian-Mihai,  Abrani George,  Dănăilă Ştefan-Adi,  Leoca Cornel, Andrei Costel, trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de iniţiere, constituire de  grup  infracţional organizat, aderare sau  sprijinire a  unui  asemenea grup.

 

Cum se fură fierul?

”Raita Andrei Gheorghe: Da.

Nicu: Bă Endre, sunt eu, Nicu.

R: Zi!

N: Am vorbit cu Bodo de treaba aia.

R: Acuma?

N: Nu acum, când am plecat noi de acolo de jos. Şi apoi a zis să vedem să facem treaba aia acolo.

R: Păi nu acum. Mai târziu dacă e aia.

N: Da.

R:Da. Păi aia mai la noapte că dacă trec acum pe acolo muiştii îţi dai seama că nu mere.

N: Când merem noi acolo îţi dăm un bip. Bine?

R: Da aţi scos ceva acolo?

N: Mă o venit Sălăjan acesta, a scos pistolul afară!

R: Sălăjan?

N: DA

R: Păi de ce a scos pistolul afară?

N: Păi de ce, a văzut că ăştia o scos, şi a scos pistolul. Noi nu l-am scos.”

 

Tiberiu Hrihorciuc

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.