Dincolo de Poarta Viselor: cunoaştere în viteza gândului.
Walk of Flame Cluj 2012: D-nul Senior Sergiu Nedevschi
Motto: Viitorul, pentru care eu de fapt am lucrat, îmi aparţine
(Nikola Tesla, Inventatorul Mileniului II)
În deja celebrul State Park de lângă cascada Niagara, pe una dintre micile alei care străbate acea mirifică „oază” de verdeaţă, în faţa unei sobre construcţii din cărămidă ce, sub forma unui arc de triumf, te trimite cu gândul la o majestuoasă poartă, parcă veşnic deschisă spre lumi nebănuite, dar pe care numai nişte ochi pătrunzători şi iniţiaţi le pot vedea şi înţelege, în acel loc des vizitat, tronează şi azi o statuie aparte prin felul ei de a fi. Întâi de toate, ea te copleşeşte prin măreţia, misterul şi liniştea ce le degajă. Personajul în sine stă cu spatele la „poarta deschisă”, ca şi cum ar fi trecut cu uşurinţă spre o altă dimensiune ale cărei taine doar el şi porumbeii, care i se aşează zilnic în poală, par să le simtă şi să le înţeleagă în profunzimea lor. Îţi dai seama cu uşurinţă că acel bărbat, pe care parcă şi timpul l-a imortalizat şezând pe scaunul său, citeşte atent şi sobru nişte calcule complicate, fără a fi tulburat de cei care trec pe lângă. Pare că, de data aceasta, universul din jur i s-a transformat în vechiul său laborator unde tocmai a descoperit că spaţiul şi timpul pot fi „îndoite” pentru a se crea, astfel, o „poartă” spre un alt plan temporal…Acea poartă dincolo de care, prin sarcină electromagnetică de rezonanţă, faimosul Nikola Tesla admiră, în acelaşi timp, trecutul, prezentul şi viitorul, dar fără a putea face ceva tocmai din cauza captivităţii sale în câmpul electromagnetic. Lumea care trece îţi spune, cu admiraţie, că acel savant sobru, un veritabil pionier în inginerie, electromagnetism, fizică nucleară, robotică şi ştiinţa calculatoarelor adora apa, curentul alternativ şi porumbeii. Deşi oricine ştia că renumitul inventator făcuse o pasiune, dusă până la obsesie, pentru cifra „3”, totuşi nimeni, până acum, nu a reuşit să facă delicata sinteză a celor trei mari pasiuni ale sale. Probabil că aici este şi „testamentul său” lăsat viitorului sub cupola unor cuvinte magice: „Va veni vremea când toţi vor şti că eu am inventat Mileniul II”. Am scris toate acestea, întrucât m-a inspirat o persoană extraordinară pe care am cunoscut-o, de curând, tot la Balul Operei. În fapt este un alt merituos Senior al Cetăţii Cluj: D-nul Sergiu Nedevschi, un spirit talentat şi foarte devotat muncii, respectiv pasiunii sale pusă în slujba ingineriei electromecanice, a calculatoarelor, a microprocesoarelor, dar mai ales a viziunii şi inteligenţei artificiale. Umanist fiind, nu pot să nu mărturisesc şi aceea că, eu personal, am prea puţine înclinaţii spre a asimila uşor informaţia complexă ce răzbate, cu viteza gândului, din puterea microprocesoarelor de înaltă tehnologie. Realitate pentru care mi-am imaginat mereu că demersul în sine este, de fapt, un apanaj al celor care, traversând cu sobrietate Poarta Viselor, intră într-o altă dimensiune, mai complexă, a cunoaşterii, familiară doar celor de înaltă erudiţie. L-am auzit însă pe Domnul Senior Nedevschi spunându-mi că, pentru munca ta, pentru pasiunea ta, trebuie să oferi dedicare totală, întrucât numai aşa depăşeşti orice obstacol dificil survenit pe calea cunoaşterii. În definitiv –lasă Domnia Sa a se înţelege – trebuie să ne eliberăm gândirea de limitările impuse de spaţiu şi de timp, iar prin dedicare totală ne depăşim, cu succes, pe noi înşine. D-nul Sergiu Nedevschi, clujean de origine, proaspăt Senior al Urbei, este Decan al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare. După susţinerea unei strălucite teze de doctorat dedicată recunoaşterii obiectelor bazată pe model în viziunea artificială, dobândind, în prealabil, şi experienţă de cercetare la Întreprinderea „Electronica” din Bucureşti, respectiv în cadrul Institutului de Cercetări pentru Tehnică de Calcul din Cluj, este cooptat, într-un final, în pretenţioasa lume universitară clujeană. Începe ca asistent la Catedra de Calculatoare din cadrul Universităţii Tehnice, devenind, pe rând, Şef de Lucrări, Conferenţiar, Profesor, Şeful Catedrei, Conducător de Doctorat în ştiinţa calculatoarelor, iar, din anul 2004 Decan al mai sus amintitei Facultăţi. Îşi focalizează activiatea pe arhitectura calculatoarelor, pe microprocesoare, sisteme de procesare a imaginilor, sisteme de recunoaştere a formelor, viziune artificială pentru controlul sistemelor autonome, inteligenţă şi viziune artificială. Dincolo de erudiţia incontestabilă dovedită în sfera proprie de activitate, Domnia Sa a fost unul din cei care s-a numărat printre pionierii inovaţiilor în domeniul ştiinţific atât de complex pe care îl frecventează cu pasiune. A contribuit, în perioada 1976-1987, la cercetarea, proiectarea şi introducerea în fabricaţie a unui calculator compatibil PDP 11/45, la implementarea unui sistem numeric specializat pentru testarea la şocuri şi vibraţii, a lucrat la realizarea şi implementarea sistemelor de comenzi numerice SPL 400 şi SPC 1000 pentru ca, în perioada 1985-1983, să reuşească, cu succes, realizarea unui sistem de comandă pentru un robot de tip RRR-RR, dar şi a unui calculator compatibil IBM/PC la IEIA Cluj. A întreprins strălucite cercetări în domeniul Electrocardiografiei de înaltă rezoluţie, înfiinţând, în anul 1998, deja celebrul Laborator de prelucrări de imagini şi recunoaştere a formelor. D-nul Senior Nedevschi este, cu siguranţă, o figură de marcă a vieţii academice clujene, bucurându-se de o largă recunoaştere pe plan naţional şi internaţional. A beneficiat de peste 70 de contracte de cercetare, a publicat 20 de volume, peste 200 de articole de specialitate, care au peste 1000 de citări în ţară şi peste hotare. Invitat fiind în numeroase comisii de doctorat din Europa, America de Nord, Australia, Pakistan şi Korea, Seniorul Sergiu Nedevschi a devenit, fără dar şi poate, un strălucit reper ştiinţific cu care Transilvania sau „Ţara celor 1000 de Orgi” se poate lăuda pe bună dreptate. Dar dincolo de multe altele, D-nul Nedevschi este un om de caracter şi, mai presus de toate, un om de cuvânt. Sau cel puţin aşa l-am cunoscut eu pe scena Balului Operei din Cluj şi în afara ei. Căsătorit cu o adevărată Doamnă, Anca Virginia, D-nul Senior Nedevschi are un fiu, tot Sergiu, cu care şi Domnia Sa se mândreşte foarte mult. Chiar dacă, la fel ca şi alte minţi strălucite, a plecat departe pentru a studia la o prestigioasă universitate americană, el îi calcă, cu cinste, părintelui pe urme. Acum, pe final, i-am acordat şi lui câteva rânduri, întrucât, chiar dacă nu ne cunoaştem, din poveştile D-nului Senior, am realizat că avem vârste asemănătoare. Mai mult, ambii am avut şansa de a porni în viaţă, având lângă noi veritabile modele. În vremurile de odinioară când Sergiu Jr. învăţa să rezolve ecuaţii complicate de la părintele său şi eu, la rândul meu, am avut lângă mine o persoană foarte dragă care mi-a îndrumat paşii. Am învăţat atunci că, dincolo de Poarta Viselor, există o lume profundă şi complicată ale cărei taine pot fi cuprinse în magia cuvintelor, mai ales atunci când, sufleşte, eşti pregătit cu adevărat să i te dedici cu toată dragostea. Dar, mai presus de orice, aşa cum şi Nikola Tesla lăsa a se înţelege, este important să ştii să speri, căci, până la urmă, mereu există speranţă…
Varga Attila
