Derapaje naţionaliste
Propaganda xenofobă a Partidului libertăţii din Olanda – singura ţară, în momentul de faţă, adversară a accesului României şi Bulgariei în spaţiul Schengen, poziţia preşedintelui Sarkozy, care mi se pare excesivă, cu privire la modificarea reglementărilor de funcţionare în spaţiul Schengen şi deja controversata facultate cu limba de predare maghiară la UMF Târgu-Mureş demonstrează că temele naţionaliste nu şi-au pierdut eficacitatea într-o Europă care în decurs de 50 de ani a fost bântuită de două războaie mondiale.
1) Partidul Libertăţii, unul de extrema dreaptă, care sprijină actualul guvern de la Haga, a deschis un site în care a cerut olandezilor să formuleze plângeri sau petiţii pentru situaţiile în care cetăţeni UE, îndeosebi bulgari, români sau polonezi, i-au împiedicat să aibă acces în obţinerea unor servicii sau alte facilităţi. Într-o săptămână au accesat site-ul vreo 30.000 de olandezi, care au făcut reclamaţii, ceea ce nu este prea mult la populaţia ţării, dar canalele de televiziune frecvent sancţionate de CNA, au omis să ne spună şi că mii de concetăţeni au protestat împotriva caracterului discriminator al site-ului. Situaţia pe care am invocat-o a avut un ecou negativ şi la organismele europene. Ţara de Jos a fost vehement criticată, dar arogantul premier al acesteia nu a catadicsit să se prezinte înaintea instanţelor internaţionale pentru a da explicaţii. Poziţia olandeză de a condiţiona accesul în spaţiul Schengen de viitoarea evaluare a stării justiţiei, (aşa-numitul MCV), pe lângă faptul că este contrară tratatului de aderare a Bulgariei şi a României la UE, este profund imorală. Iarăşi sunt de acord cu preşedintele Băsescu – chiar dacă unii din familia mea nu-l simpatizează din cale-afară – când spune că frontiera Olandei este mult mai vulnerabilă, pentru traficul de droguri şi persoane, decât cea a României. Un pic de reţinere nu strică nici pentru ţările mai avansate economic.
2) Preşedintele Sarkozy, care în decursul mandatului nu prea a fost amabil cu România, ca să mă exprim eufemistic, ca să cânte în strună alegătorilor din eşichierul de extremă dreaptă, a propus săptămâna trecută schimbarea radicală a regulilor juridice din spaţiul Schengen, la care aspirăm atât mult. Este o măsură care îl apropie de punctul de vedere al doamnei Marie Le Pen, încât unii comentatori din Hexagon l-au numit Sarkozy-Le Pen. Ulterior, a mai încercat să pună un pic de busuioc pe afirmaţiile făcute. Nu cred că, în turul II, naţionalismul de paradă o să-l ajute ca să se claseze pe locul I la alegerile prezidenţiale. Semnificativ mi se pare însă că ţara lui Descartes are Vadimii şi Diaconeştii ei. Dacă s-ar modifica regulile Schengen, România şi Bulgaria au şanse să facă parte din spaţiul Schengen la calendele greceşti.
3) Problema facultăţii cu limba de predare maghiară de la Târgu-Mureş agită extrem de mult spiritele, mai ales într-o zonă cu o sensibilitate aparte, după evenimentele din martie 1990. Acele ciocniri interetnice nu s-au datorat numai uneltirilor fostei Securităţi, idee pe care încearcă s-o acrediteze unii comentatori, care nu cunosc realităţile transilvane. Tensiunea de acolo îşi are rădăcini adânci în istorie, dar, totuşi, trebuie să privim spre viitor şi să nu rămânem cu obstinaţie în trecut. Să-i lăsăm pe specialiştii în istoria Ardealului, cum este noul rector al universităţii clujene, Ioan Aurel Pop, să lămurească trecutul, pentru ca nu toţi neaveniţii să facă imixtiuni în domeniul cultural. Eu nu intru în panică şi sunt convins că înfiinţarea unei facultăţi cu limba de predare maghiară nu va modifica frontiera ţării, deoarece în 2012 situaţia ţării noastre nu este cea din 1940. Important este ca studenţii să nu sufere din motive politicianiste, care au invocat multiculturalismul, pe care îl impune Legea Educaţiei Naţionale pentru trei instituţii de învăţământ din ţara noastră. Nu ştiu însă dacă UMF Târgu-Mureş are atâţia dascăli, cât ar fi necesar ca să se poată pune în practică hotărârea de Guvern, care, deocamdată, se găseşte în faza de proiect. Ceea ce este sigur este că agitaţia care se face este contraproductivă. Mai spun şi altceva: o naţiune serioasă nu are voie să se simtă tot timpul ameninţată şi nu este bine să-şi exhibe cu ostentaţie vulnerabilităţile.
15 martie 2012
Adrian Man
P.S.: În preajma zilei de naştere a IPS Bartolomeu, cărturar, ierarh şi orator de elită, adică 18 martie, în paginile Gazetei, în fiecare an, îi adresam cele mai sincere urări. Acum, pe scaunul de arhiepiscop şi mitropolit se află IPS Andrei Andreicuţ. Îi doresc belşug de daruri spirituale, sănătate, putere de muncă şi deplin duh ecumenic pentru a continua cu vrednicie activitatea antecesorului. Întru mulţi ani, Stăpâne!
