De la agonie, la extaz! „Individ periculos”, cu 10 ani petrecuţi într-o închisoare de maximă securitate, transformat în erou

1009

Cu siguranţă, numele care este pe buzele tuturor zilele acestea este cel al bistriţeanului Tibi Uşeriu, care se pregăteşte să plece la Cercul Polar pentru a-şi apăra titlul câştigat anul trecut. Acesta şi-a lansat autobiografia, în care vorbeşte despre perioada petrecută într-o închisoare de maximă securitate, după o serie de jafuri armate şi două evadări.

 

Tibi Uşeriu a devenit în doar câteva zile exemplul perfect de reabilitare. Din „individ periculos”, acesta a fost transformat în erou în mentalitatea colectivă. Dar să începem cu începutul.

În urmă cu un an, toată România urmărea cu sufletul la gură cursa de la Cercul Polar, la care participau trei români. Cel care a ajuns la finish primul a fost însă bistriţeanul Tibi Uşeriu. Până şi preşedintele României l-a felicitat pe maratonistul de 42 de ani pentru reuşită.

A urmat multă atenţie şi mulţi reprezentanţi ai mass-media care s-au înghesuit să-i expună povestea. A vorbit despre cum s-a apucat de alergat, despre cât de solicitant e un maraton, despre activitatea de la Tăşuleasa Social, dar niciodată despre ce a făcut înainte de 2010, când s-a alăturat ONG-ului.

Povestea a fost spusă însă anul acesta şi inclusă în autobiografia sa, „27 de paşi”, lansată culmea cu doar câteva zile înainte să plece spre Cercul Polar. Aceasta seamănă mai degrabă cu un film de acţiune. După o copilărie în care bătăile erau la ordinea zilei, Tibi Uşeriu şi-a încercat norocul în Occident.

 

Primele infracţiuni: martor la alba-neagra

În `90 a ajuns în Germania, unde a cerut azil politic şi a muncit ca spălător de vase, chelner şi pizzer pentru un local de italieni. Sătul de exploatarea cu care erau trataţi românii în ţările vestice, Tibi Uşeriu îşi ia lumea în cap şi-şi încearcă norocul în Gran Canaria, raiul bistriţenilor, unde este introdus rapid într-o schemă de alba-neagra.

Ulterior, cunoaşte un mafiot sârb, care-l angajează ca şi gardă de corp pentru el şi pentru familia sa. Deşi Tibi nu petrece foarte mult sub aripa sârbului, acest individ îi vine în apărare chiar şi atunci când evadează din închisoare.

De la familia sârbului, alături de un alt personaj din anturajul său, din dorinţa de a face bani, Tibi ajunge în Austria, unde pune la cale două jafuri la magazine de bijuterii. Ambele au succes, el şi complicii săi nefiind prinşi.

Continuă mai apoi cu maşini care transportă bani şi valori, pentru că banii erau mai uşor de valorificat, decât bijuteriile. În carte, Tibi Uşeriu explică şi modul de operare, dar vorbeşte şi despre deprinderile căpătate în activitatea de infractor, care-l ajutau să fure o maşină în mai puţin de 4 minute.

„Am năvălit în magazin, cu pistoalele la vedere şi, în câteva secunde, cei doi vânzători speriaţi de moarte erau legaţi de calorifere cu zipuri, cu care se strâng capacele al jenţile maşinilor. Am golit tot ce era de golit într-un rucsac mic şi, cu un pas la fel de măsurat, ne-am îndreptat spre maşină având grijă să nu conducem prea nebuneşte, nu cumva să atragem atenţia. Inimile ne băteau să ne sară din piept. Gâfâiam şi vorbeam întretăiat amândoi deodată. Încă nu eram siguri că reuşisem. Aşteptam cuminţi la stop, trăgând cu urechea la sirenele maşinilor de poliţie”, spune Tibi în carte.

Întreaga perioadă infracţională descrisă cu amănunte în carte s-a întins pe o perioadă de trei ani, a început pe când Tibi avea 22 de ani şi s-a terminat cu încarcerarea la 25.

Banii furaţi erau spălaţi prin achiziţionarea de bunuri de lux şi jucat la cazino. Tocmai la cazino a fost identificat. Un asociat de-al său a fost filat de un poliţist sub acoperire, căruia i-a atras atenţia suma de bani pe care acesta o avea asupra sa. În urma percheziţiilor au fost găsite sumele de bani înseriate, furate din maşinile care transportau valori.

Fără să ezite, bărbatul i-a dat în gât şi pe Tibi şi pe celălalt membru al găştii, iar poliţia a început să-i vâneze. A fost prins de două ori, de fiecare dată la vamă. Prima dată a fost încarcerat într-o închisoare nemţească, de unde în scurt timp a evadat:

„Rup discret rândurile, escaladez burlanul ca o pisică, fac vreo 15 paşi pe rama etajului doi, prin dreptul geamurilor deţinuţilor, şi execut acel salt miraculos, de care, singur, nu mă credeam capabil, decât în visurile cele mai roz. Aterizez pe moale, în grădină, fără să ating sârma ghimpată, fără să-mi rup gâtul, rostogolindu-mă de câteva ori să atenuez şocul. (…) Scot un capac de canal, intru, îl trag după mine şi mă cufund fără jenă într-o apă plină cu zoaie, care mai conţine, cum era de aşteptat, rahat”, prezintă prima evadare, Tibi.

Urmează o a doua, însă dintr-un arest situat la una dintre graniţele italiene. În cele din urmă este prins, în urma unor interceptări ale telefonului iubitei sale.

„Pe aeroportul din Bratislava mă aşteaptă patru băieţi, în civil, cu ochelari negri, fix ca într-un film de Tarantino. Mă predau fără o vorbă. Game over”.

carte tibi useriu

Închis 10 deceniu, alături de cei mai răi infractori din lume

Tibi Uşeriu este încarcerat într-o închisoare de maximă securitate, în care 4-5 ani stă în izolare totală. Era pedepsit pentru jaf armat şi tentativă de omor, după ce un glonţ tras de el în timpul unei spargeri îl răneşte pe un agent de pază. În total primeşte 23 de ani de închisoare, 13 ani şi respectiv 10, şi execută cea mai grea dintre pedepse, cea de 13 ani. Este eliberat după doar 9 ani, beneficiind de posibilitatea eliberării după executarea a două treimi din pedeapsă.

Tibi Uşeriu povesteşte şi despre viaţa sa din spatele gratiilor, despre izolarea totală, despre sinuciderile tot mai dese, despre infractorii alături de care era închis. Spre deosebire de clasicele închisori, suprapopulate şi mizerabile, centrul de detenţie unde a ajuns Tibi era populat doar cu indivizi deosebit de periculoşi, era curată ca o farmacie, iar sistemele de supraveghere şi control erau de ultimă generaţie.

„Noua mea „garsonieră” avea 70 de centimetri, iar prin zidul acela alb nu trecuse nimeni în cei 100 de ani de istorie ai acelei închisori. Din clipa în care am îmbrăcat cămaşa albastră de detenţie am devenit un număr. Cu bună ştiinţă m-am concentrat să uit cine sunt, ce alte vieţi trăisem, ce înseamnă timp, am privit, ani de zile, un zid înfiorător de alb”, spune Tibi.

Deşi în primii 3-4 ani s-a gândit la evadare, încet, încet aceste gânduri au dispărut, mai ales că nimeni nu evadase din închisoarea respectivă în ultimii 100 de ani…

Povestea a fost spusă, iar posibilitatea de a o citi este destul de piperată. Cartea de 214 pagini semnată de Tibi Uşeriu costă 40 de lei şi aduce profituri frumuşele, încă de la lansare, iar despre bonuri fiscale nu poate fi vorba…

La Bistriţa, în seara lansării s-au vândut în jur de 400 de cărţi, iar la Cluj, a doua zi, numărul cărţilor vândute, potrivit unor surse, trece de 500. Cu aproape 900 de cărţi vândute în două zile, Tibi a făcut 36.000 de lei. La această sumă generoasă se mai adaugă cel puţin încă jumătate, care vine din comenzile de pe site.

Andreea Moldovan

2 COMENTARII

  1. Pai, pentru ce a facut, si-a luat si ispasit pedeapsa. Important este ce va face de aici inainte.
    Nici Putin, cand a fost „tanar” n-a fost mai breaz. Din presa am citit pe net, ca a fost golanul… golanilor , un smecher si un bataus de strada … si astazi, este cel de-al doile „OM PUTERNIC ” din Lume… !
    Nu trebuie sa judecam oamenii dupa ce „au fost ” … ci dupa ce „s-au transformat si au devenit ” … !
    Lui Tibi Useriu, cand a fost tanar i s-a furat „microcipul” … si acuma l-a gasit si l-a rescumparat inapoi …

LĂSAȚI UN MESAJ