Situaţia juridică a terenului pe care e construită groapa de gunoi de la Tărpiu pune sub semnul întrebării modul în care s-a făcut investiţia pe păşunea din comuna Dumitra, cât şi viitorul acestei investiţii în zonă. Planurile autorităţilor judeţene de a extinde Centrul Integrat de Management al Deşeurilor în această locaţie se pare că nu sunt posibil de realizat, terenul neavând un statut clar nici până la această oră.

După protestele locuitorilor din Tărpiu cu privire la poluarea pe care o produce în zonă groapa de gunoi, conducerea Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud anunţa înfiinţarea unei comisii speciale care să se ocupe de remedierea problemelor. După întrunirea comisiei şi analiza mai multor variante de viitor, se pare că soluţia aleasă este de a continua proiectul în aceeaşi formulă, cu o extindere a depozitului prin deschiderea unei a doua gropi de depozitare a gunoiului, prima fiind pe punctul de a se umple. Varianta sub semnul întrebării, cel puţin pe locaţia actuală.

 

Construcţii fără planuri urbanistice, şi pe păşune

Aşa cum arătam în numărul trecut al Gazetei de Bistriţa, proiectul de construire a Centrului Integrat de Management al Deşeurilor din localitatea Tărpiu a fost demarat pe baza unor autorizaţii de construire şi certificate de urbanism care ridică cel puţin un semn de întrebare. Terenul de 16,9 hectare era, la data la care s-a dat hotărârea de consiliu local de atribuire gratuită în folosinţă către Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, din partea comunei Dumitra, un teren cu categoria de folosinţă păşune. Întrebarea noastră era dacă această categorie de folosinţă a fost schimbată ulterior, la emiterea certificatelor de urbanism şi autorizaţiilor de construire, în sensul de a permite realizarea investiţiei.

Din informaţiile Gazetei de Bistriţa, la Dumitra este pe punctul de a se vota un Plan Urbanistic Zonal, care să cuprindă şi zona deponeului ecologic, abia acum, la câţiva ani de la data la care deponeul a fost nu doar realizat, ci şi dat în funcţiune. Mai mult, conform celor precizate de către vicepreşedintele Consiliului judeţean, Ioan Ţintean, şi de către primarul din Dumitra, terenului nu i-a fost schimbată respectiva categorie de folosinţă

 

Două autorizaţii de construire şi un certificat de urbanism

Pe suprafaţa de teren în cauză, de la Tărpiu, s-a eliberat un certificate de urbanism, în luna martie 2007. La categoria de folosinţă se menţionează „păşune”, în suprafaţă de 169046 metri pătraţi, iar referitor la situaţia juridică a terenului se specifică cum că acesta ar fi „proprietate publică şi privată a comunei Dumitra”. Identificarea terenului se face prin „plan de încadrare în teritoriu şi plan de situaţie”. Rubrica referitoare la temeiul reglementărilor documentaţiei de urbanism evidenţiaza doar existenţa unui Plan Urbanistic General (PUG), al consiliului local.

În ceea ce priveşte autorizaţia de construire, acestea au fost de fapt două la număr, eliberate în data de 04.03.2010, respectiv 29.11.2010. Nici autorizaţiile de construire nu cuprind elemente clare de identificare a terenului, menţionându-se doar faptul că este „domeniu public” şi valoarea lucrărilor. Dacă la prima autorizare valoarea era de 32.841.486 lei, la a doua autorizare de construire valoarea creşte la 48.500.000 lei.

Ambele autorizaţii de construire au fost eliberate la cererea formulată de către Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud.

 

„Vitalia” semnala şi ea situaţia juridică neclară a terenului

Despre valoarea totală a proiectului, şi cum s-a modificat ea în timp, Gazeta de Bistriţa a scris de mai multe ori de-a lungul timpului. Ceea ce atrage atenţia din nou asupra situaţiei juridice neclare a terenului pe care a fost realizată investiţia, este şi o declaraţie a directorului general al firmei care gestionează groapa, Vitalia Servicii pentru Mediu. La începutul anului 2016, referindu-se la intenţia de a realiza noi investiţii la acel obiectiv, firma se împiedică însă tocmai de acest aspect. Încă de atunci se ştia că Vitalia trebuie să colecteze cât mai mult selectiv întrucât în condiţiile date se va umple foarte repede celula unu de la Tărpiu, iar la celula a doua încă nu se poate lucra.

„Din păcate, nu e lămurită situaţia juridică a terenurilor (CJ a luat de la Primăria Dumitra un teren acesta figurează ca păşune pe care nu se pot edifica construcţii – n.red.). Noi, la Tărpiu, am încercat să mai obţinem fonduri europene ca să montăm acolo o staţie de tratare mecano-biologică unde am fi introdus toate deşeurile într-o cuvă. De acolo s-ar fi ales umedul de uscat, cel uscat s-ar fi transformat în peleţi. Din păcate, nu noi suntem cei care gestionăm situaţia juridică a terenurilor”, spunea Ştefan Sîngeorzan, preluat de Gazeta de Bistriţa, în luna februarie a acestui an.

 

O parte a terenului este în litigiu

Ceea ce se ştie cu certitudine este că nici la ora actuală situaţia juridică a terenului nu este lămurită. Pe lângă modul în care au fost eliberate autorizaţiile de construire (cum se poate elibera o autorizare de construire pe nişte parcele neidentificate, pe un teren nedezmembrat, doar cu o menţiune de suprafaţă totală pe un teren extravilan, aflat în domeniul public şi cu categoria de folosinţă paşune, ar fi doar câteva întrebări al căror răspuns se impune), mai există în plus şi un litigiu pe o bucată de aproape un hectar şi jumătate!

Contactat de Gazeta de Bistriţa, Vasile Androne, localnic din Dumitra, spune că în momentul în care au demarat lucrările la groapa de la Tărpiu, constructorii i-au luat pur şi simplu un hectar şi jumătate din terenul său.

„Eu am în zonă patru hectare de teren agricol, pe care l-am lucrat înainte de a începe construcţiile. Când au început delimitările de teren şi excavările în zonă, gardul construit pentru împrejmuirea terenului gropii de gunoi mi+a furat aproape un hectar şi jumătate din terenul meu”, a declarat pentru Gazeta de Bistriţa, Vasile Androne, localnic din comuna Dumitra.

protest 2

„Vreau terenul înapoi”

Vasile Androne a dat în judecată Consiliul Judeţean în anul 2011, pentru înapoierea suprafeţei de teren luată fără drept şi recuperarea foloaselor materiale pierdute pe perioada cât i-a fost ocupat terenul, adică mai bine de cinci ani. El spune că terenul este întăbulat ca teren agricol pe numele său, fiind înregistrat în Cartea Funciară, încă din anul 2004. Primul proces a fost pierdut la Judecătoria Năsăud, trei ani mai târziu, pe motiv că plângerea nu a fost formulată corect.

După pierderea primului proces, Vasile Androne deschide o a doua acţiune în instanţă pentru recuperarea terenului, de această dată îndreptându-se şi împotriva Primăriei Dumitra.

„Eu vreau terenul care este al meu, întăbulat, înapoi. În actele pe care le avem la dosar, există şi autorizaţiile de construire, şi certifcatul de urbanism, care sunt cel puţin îndoielnice”, spune Vasile Androne. Terenul pe care s-a construit trebuia identificat cu extras CF, aşa cum spune Legea 50 din 1991 pentru autorizarea executării construcţiilor, mai precizează localnicul din Tărpiu. Procesul este pe rol, la aceeaşi instanţă teritorială de judecată.

 

Viitorul nu sună bine

Conform Legii nr.50 din 1991 actualizată, autorizaţiile de construire pentru alte lucrări de infrastructură care se execută în extravilanul localităţilor, conform art. 2 din actul normativ, „se emit cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate şi aprobate conform legii”.

Mai mult, din Legea nr. 350 din 2001, privind amenajarea teritoriului, aflăm de la articolul 31, că certificatul de urbanism în baza căruia se eliberează autorizaţia de construire trebuie să cuprindă în primul rând regimul juridic al imobilului, adică dreptul de proprietate asupra imobilului, dar şi regimul economic al imobilului, cu folosinţa actuală, extrasul din regulamentul local de urbanism aferent planului urbanistic în vigoare la data emiterii, privind funcţiuni permise sau interzise, reglementări fiscale specifice localităţii sau zonei, precum şi regimul tehnic al imobilului cu extras din regulamentul local aferent documentaţiei de urbanism aprobate în vigoare, cu precizarea documentaţiei de urbanism în vigoare la data emiterii, a numărului hotărârii de aprobare.

Din motivele enumerate mai sus, dacă modul în care a fost demarată construcţia gropii ecologice de la Tărpiu este unul încă neclar (sunt sau nu conforme autorizaţiile de construire şi certificatul de urbanism?), iată că nici viitorul nu sună prea bine, o parte însemnată din terenul pe care a fost construită groapa fiind subiect de litigiu în instanţele de judecată.

2 COMENTARII

  1. Pasunile comunale au un regim aparte in Romania dar cei care au dat aprobarea construirii acestui „DEPOZIT ECOLOGIC” vor raspunde in fata legii (daca mai este dreptate in RO.)Nici comunistii in regimul lor totalitar nu s-au atins de Pasunile Comunale ,dar in democratie se poate face asa ceva? Vom lupta pentru cauza noastra si nu ne lasam intimidati de cei care-s vinovati.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.