Cel mai mare stat al lumii din punct de vedere al populaţiei, printre puţinele state comuniste rămase după căderea Zidului Berlinului – ca punct de referinţă în decesul comunist – pătrunde în piaţa mondială foarte adânc, reuşind o extindere şi dezvoltare în plină criză economică.
„Made in China” a devenit un concept obişnuit, atât pe continentul de origine, în America tuturor posibilităţilor, cât mai ales în „bătrâna” Europă, invadată de-a dreptul de tehnologia, comerţul şi practicile chinezeşti.

Este general recunoscut faptul că ţara asiatică va deveni o superputere în acest secol, depăşind Statele Unite din punctul de vedere al produsului intern brut până în 2035. Însă, estimările pe termen atât de lung au fost, de obicei, eronate.
China este mai săracă decât Japonia şi Statele Unite, dar statutul său de superputere globală este confirmat în fiecare clipa de influenţa extraordinară pe care economia sa o exercită asupra întregii lumi.
O mulţime de chinezi din zonele rurale nu au ajuns încă să se bucure de binefacerile canalizării, niciun cercetător chinez nu a câştigat până acum vreun premiu Nobel, iar ţara nu are nici până în clipa de faţă branduri recunoscute pe plan global. Cum ar putea o astfel de ţară să aspire la statutul de superputere economică, se întreabă analiştii americani, surprinşi de rezultatele unui sondaj ce arată că 44% dintre conaţionalii lor cred că cea mai mare putere economica a lumii este China, în vreme ce doar 27% dintre aceştia mai cred că Statele Unite fac în continuare jocurile.

Politica economică a Chinei, mai presus de convingerile politice statale

În primul rând, China a ajuns să-şi exercite influenţa în locuri greu de imaginat în urmă cu doar câţiva ani. Dacă în ultimele decenii Beijingul a abordat o poziţie diametral opusă din punct de vedere ideologic faţă de cea a Statelor Unite, făcând afaceri cu ţări ca Iranul şi Sudanul, ocolite prin tradiţie de ţările democratice, China a devenit de curând un partener comercial extrem de important al celor mai apropiaţi aliaţi ai SUA. În timpul recesiunii, când Europa şi Statele Unite erau devastate de criza economică, China a câştigat miliarde de dolari din contracte cu Marea Britanie şi Franţa.
Anul acesta, China a devenit cel mai mare partener comercial al Japoniei şi Braziliei, spulberând supremaţia americană în aceste părţi ale lumii. Mai mult, chinezii au reuşit să depăşească şi pragul de 100 de miliarde de dolari anual în tranzacţii cu Orientul Mijlociu si Africa, conform revistei Forbes.
Pe lângă aceste oportunităţi, companiile chineze ştiu să-şi îndrepte atenţia şi spre marile branduri occidentale, lovite de criză, pe care le pot achiziţiona acum la preţuri de nimic, cum s-a întâmplat cu Volvo şi Hummer.
Un studiu realizat de Grupul pentru Studii de piaţă din China, arată că 70% dintre directorii companiilor chineze şi-au propus să profite de pe urma crizei financiare pentru a se extinde pe plan internaţional, în special în SUA şi vestul Europei, prin noi achiziţii sau investiţii masive în afacerile existente, arată analistul Valentin Dimitriu într-un articol preluat de ziare.com.
Cu alte cuvinte, analiştii îi avertizează pe cei care au vorbit în ultimii ani despre China ca de o putere globala aflată încă în curs de dezvoltare, că ţara a ajuns deja la stadiul de superputere, iar surprizele chinezilor sunt departe de a se fi încheiat.

Oamenii de afaceri bistriţeni conştientizează oportunităţile chinezeşti

Unul din oamenii de afaceri din Bistriţa care a penetrat piaţa chinezească, este Silviu Creţu, patronul unei firme de publicitate şi advertising.
„În ultimii ani constatăm o concentrare a producţiei industriale mondiale în zona Asia şi în special în China. După cum ştim cu toţii, volumele mari de producţie (cantităţile industriale) atrag după sine o calitate constantă ridicată a loturilor de producţie şi un preţ unitar scăzut. În acest context, să faci afaceri cu parteneri din China a devenit o realitate necesară, dar reprezintă şi o mare provocare. După o analiza obiectivă privind avantajele şi dezavantajele unei astfel de colaborări, se poate lua o decizie corectă pentru dezvoltarea unor parteneriate. Principalul atu al colaborării cu China îl constituie preţurile scăzute de achiziţie, iar printre problemele care pot apărea putem menţiona: timpii lungi de transport, blocarea banilor pe durata transportului, diferenţele culturale (sărbători, zile nelucrătoare diferite de Europa), diferenţa de fus orar (problemele se discută de pe o zi pe alta, şi o înţelegere pe e-mail de patru rânduri se întinde patru zile), dificultăţile de comunicare din cauza limbii (engleza, bineînţeles).
Un alt punct sensibil al unei astfel de colaborări îl constituie calitatea produselor. Produsele „made in China” sunt disponibile la preţul pe care eşti dispus să îl plăteşti. Astfel, găseşti pe piaţă produse foarte ieftine de proastă calitate, dar şi produse de bună calitate la preţuri mai ridicate. De apreciat este faptul că ţi se spune foarte corect ce primeşti pentru ce plăteşti.
Mitul „produse de slabă calitate din China” este alimentat şi perpetuat de tendinţa de optimizare şi maximizare a profiturilor de către importatori şi comercianţi (cumperi marfa ieftină şi proastă, si o vinzi scump ca marfă bună). Acest aspect este valabil atât pentru bunurile de larg consum cât şi pentru tehnologii.
Din punct de vedere al începerii şi dezvoltării de relaţii comerciale, am constatat o deschidere şi un interes total din partea oamenilor de afaceri din China. Acest fapt se datorează în primul rând statutului pe care îl au în orice business – acela de producător şi vânzător. Atributul de a fi foarte atent şi selectiv cu cine colaborează şi pe ce cheltuieşte banul, revine cumpărătorului, iar pentru oamenii de afaceri din China, principala preocupare este să ai bani şi să le plăteşti produsele la ieşirea pe poarta fabricii, nu cine eşti şi de pe ce continent”, a declarat pentru Gazeta de Bistriţa, Silviu Creţu, despre relaţia sa cu ţara asiatică.
Astfel de modalităţi de lucru cu producătorii chinezi sunt întâlnite peste tot în lume, transferul producţiei pe sume mici, în fabricile chinezeşti, nu mai este un secret pentru nimeni.
Aşa cum amintea şi Silviu Creţu, chinezii îţi pot oferi produsele pe care le vrei la preţul pe care tu îl oferi. Dacă pentru o umbrelă, de exemplu, oferi 50 de cenţi, acea umbrelă va avea calitatea normală preţului oferit. Dacă umbrela pe care o comanzi poate valora 100 de dolari, calitatea acesteia se va ridica la nivelul sumei plătite.
Toate „chinezăriile” pe care le găsim pe piaţă sunt slabe calitativ prin definiţie, deoarece preţul de producţie oferit a fost unul mic, rulajul şi cantitatea prevalând în faţa calităţii unui comerciant aflat în relaţie de afaceri cu producătorii chinezi.
Astfel, o ţară comunistă a ajuns să întreacă în rulajul afacerilor marile puteri capitaliste, dovedind o maleabilitate conceptuală dincolo de dogmele şi doctrinele politice.

Eugen Farcaşiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.