Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud (ITM BN) a pierdut în instanţă un proces, în favoarea Curţii de Conturi, care în urma unui control efectuat în 2015 a constatat că a plătit nelegal din bugetul instituţiei daune morale unui bistriţean. Bărbatul dăduse Inspectoratul în judecată în 2011, întrucât nu i sau furnizat o serie de informaţii la care în mod normal avea acces, în condiţiile în care depusese anterior o sesizare pe o anumită temă. Suma cu care a fost despăgubit bistriţeanul nu este una deloc mare, doar 1.000 de lei, însă Curtea de Conturi a considerat că nu ITM ar fi trebuit să plătească daunele ci angajatul Inspectoratului responsabil cu soluţionarea petiţiilor.
Bistriţeanul care s-a războit cu ITM BN este Dorin Jean Teodorescu, care de aproape 17 ani duce o luptă permanentă cu instituţiile statului. Totul a pornit în anul 2000, pe când el era angajatul Instituţiei Prefectului Bistriţa-Năsăud, care pe atunci era condusă de Valer Bindea, care îl avea mână dreaptă pe Sabin Ilieşi. Fiindcă nu a vrut să ia parte la matrapazlâcuri, omul a fost pus pe liber rapid. Chiar dacă CEDO i-a dat dreptate de două ori, iar conducerea Prefecturii ar fi trebuit să îl reintegreze pe postul din care a fost concediat, asta nu s-a întâmplat. Însă, culmea, a aflat prin 2010 că el figura ca şi angajat al Instituţiei Prefectului, contractul său fiind înregistrat în REVISAL. În condiţiile date, Teodorescu a sesizat ITM-ul şi a cerut verificarea condiţiilor în care s-a ajuns într-o atare situaţie fiindcă în fapt el nu fusese reangajat nici măcar o zi. Inspectoratul se pare că s-a făcut doar că verifică, iar cât Teodorescu a solicitat date despre respectivul control, a fost refuzat. Aşa a ajuns bistriţeanul să dea în judecată ITM-ul şi să le ceară şi despăgubiri.
Dar să rememorăm povestea lui Dorin Teodorescu…
„Aventura” cu Prefectura
Dorin Teodorescu a fost concediat abuziv de conducerea Prefecturii Bistriţa-Năsăud în anul 2000, el ocupând la acea vreme funcţia de director al Direcţiei de Resurse umane, Secretariat şi Relaţii cu Publicul din cadrul instituţiei, care era condusă de liberalul Valer Bindea în postura de prefect. Alături de Bindea stătea pe post de secretar general al Prefecturii, un alt liberal la acea vreme, binecunoscutul Sabin Ilieşi.
Motivul oficial a fost cel al reducerii personalului prin desfiinţarea unor posturi din cadrul Prefecturii, invocându-se în acest caz art. 130 lit. a din Codul Muncii, coroborat cu art. 92, lit. d din Legea 188/1999, conform unui ordin al prefectului din data de 28 iunie 2000. Astfel, postul lui Teodorescu a fost desfiinţat odată cu departamentul pe care acesta îl conducea.
Motivul real a fost însă altul, şi anume faptul că, Dorin Teodorescu nu a vrut să ia parte la complicităţile şi matrapazlâcurile care vizau cheltuirea banilor publici în instituţia statului. Teodorescu avea „prostul obicei” să observe lucruri pe care nu trebuia să le vadă şi să refuze întocmirea şi semnarea unor documente menite să rotunjească, în mod artificial şi nemeritat, veniturile unor funcţionari.
Un episod de acest gen a fost atunci când Sabin Ilieşi s-a autopropus pentru salariu de merit, odată cu el propunând-o şi pe Letiţia Marica, pe atunci şefa Serviciului financiar din cadrul Prefecturii. Cum Teodorescu nu a fost de acord cu acţiunea lui Ilieşi, acesta în calitate de secretar general al Prefecturii i-a întocmit un referat directorului de la Resurse Umane. În baza acestui act al lui Ilieşi, Teodorescu a fost dat scurt afară, pe data de 26 iunie 2000, prin ordin al prefectului, pe motiv că Direcţia de Resurse Umane a fost desfiinţată.
Câteva luni mai târziu, respectiva direcţie din cadrul Prefecturii a fost reînfiinţată, prin Ordinul prefectului nr. 33/02.02.2001, la propunerea aceluiaşi Sabin Ilieşi, fără însă ca Dorin Teodorescu să fie repus în funcţie, conform prevederilor legale. Între timp, fostul director de la Resurse Umane a contestat ordinul prefectului la Judecătoria Bistriţa, instanţa admiţându-i acţiunea. Totodată, instanţa bistriţeană a dispus ca Dorin Teodorescu să fie reintegrat pe postul pe care el îl ocupase până la concediere, plus plata unor sume de bani aferente perioadei cât acesta a fost privat de locul său de muncă. Decizia a fost irevocabilă şi trebuia pusă în aplicare cu maximă celeritate.
De aici însă a început tevatura şi calvarul pe care Dorin Teodorescu îl suportă de 17 ani, fiindcă partea cu REINTEGRAREA în vechiul post nu a fost pe deplin înţeleasă de conducerea Prefecturii Bistriţa-Năsăud, aceasta confundând acest termen cu reangajarea.
Dacă reintegrarea pe post presupune ca persoana care fost concediată abuziv să fie repusă în drepturi exact pe funcţia pe care a ocupat-o anterior în instituţia respectivă, fără ca vechimea sa în muncă să îi fie afectată cu absolut nimic, ca şi cum relaţiile sale contractuale cu instituţia angajatoare nu ar fi avut nimic de suferit.
În schimb, reîncadrarea, sau reangajarea, presupune că fostul angajat revine în instituţie, dar pe un alt post, posibil inferior celui anterior, cu alte drepturi, cu o altă salarizare, într-un cuvânt instituţia statului încheie un alt contract de muncă.
Deci, având în vedere că oficialii din conducerea Prefecturii au confundat, voit sau nu, reintegrarea cu reangajarea, aceştia nu au acceptat decizia instanţei bistriţene. Au urmat recursuri din partea Prefecturii, deşi în timp la cârma instituţiei s-au perindat Viorel Pupeză şi Ioan Szilagyi, până când în 2008 Dorin Teodorescu a ajuns cu cazul său la CEDO, unde i s-a dat din nou dreptate, plus o serie de despăgubiri. Cu toate acestea, bistriţeanul nu a fost reîncadrat pe postul anterior, ci pe un altul, în 2009, iar la scurt timp concediat din nou abuziv. Evident, a luat iar calea instanţei şi a câştigat, în iunie 2011. Situaţia nu s-a schimbat însă, Teodorescu nu a fost repus în situaţia anterioară, ci tot pe postul pe care fusese reangajat. Drept urmare, omul a ales să părăsească definitiv instituţia în august 2011.
Contract de muncă în inexistent? ITM a spus că real deşi o instanţă constatase contrariul
Atunci când a fost vezi-Doamne reangajat, lui Dorin Teodorescu nu i s-a întocmit un nou contract de muncă, iar acest aspect a fost tranşat de instanţă. Astfel, Teodorescu începe o corespondenţă cu ITM BN, la un moment dat el aflând pe cale oficială că Prefectura îi încheiase un contract de muncă, asta în condiţiile în care instanţa constatase deja că respectivul document nu există. Drept urmare, Teodorescu solicită ITM-ului să verifice situaţia şi să amendeze Prefectura pentru „derularea raporturilor de muncă «la negru», în absenţa unui contract de muncă în formă scrisă”, dar şi pentru „înregistrarea falsă din REVISAL a unui contract de muncă inexistent” şi printre altele să sesizeze organele de cercetare penală.
ITM însă îi răspunde exact contrariul, că de fapt el ar fi desfăşurat activitate în cadrul Prefecturii în baza unui contract în formă scrisă, încheiat în 2010.
Legea 544/2001, necunoscută de angajaţii ITM! Nu că ar fi singurii
Drept urmare, în baza Legii 544/2001 privind accesul la informaţii publice, bistriţeanul solicită Inspectoratului să îi comunice o copie a actului de constatare întocmit de inspectorii instituţiei în urma verificărilor, care sunt datele de început şi sfârşit ale controlului, care sunt măsurile dispuse şi care este cuantumul amenzii aplicate şi dacă respectiva amendă a fost achitată. Cum ITM a refuzat sistematic să îi dea nişte răspunsuri, întrucât respectivele informaţii nu ar fi intrat sub incidenţa Legii 544/2001, Dorin Teodorescu a acţionat instituţia în judecată, cerând pe deasupra şi daune morale. Tribunalul Bistriţa-Năsăud îi dă în parte dreptate şi îi mai acordă cu titlu de despăgubiri suma de 10.000 lei.
A urmat evident recursul, formulat atât de Teodorescu, nemulţumit că Tribunalul BN nu i-a dat câştig de cauză pe toate capetele de cerere, cât şi de ITM BN care s-a derulat la Curtea de Apel Cluj. Între timp însă, ITM i-a remis lui Teodorescu o parte răspunsurile solicitate, mai puţin copia actului de constatare şi procesul verbal de contravenţie, care au fost considerate ca fiind confidenţiale. În final, Curtea de Apel Cluj respinge recursul lui Dorin Teodorescu şi dă dreptate ITM-ului în ceea ce priveşte necomunicarea sancţiunilor aplicate Prefecturii BN. În ceea ce priveşte despăgubirile acestea au fost reduse substanţial, la doar 1.000 lei.
Curtea de Conturi: Funcţionarul care a greşit, să plătească
Acestea au fost plătite lui Dorin Teodorescu de ITM de la bugetul instituţiei, însă doar în urma unei executări silite, în 2015. În 2016, Inspectoratul a fost „călcat” de Inspectorii Curţii de Conturi care au verificat activitatea acestuia şi astfel s-a descoperit plata de o mie de lei. Curtea de Conturi a impus recuperarea sumei cu pricina, considerând că nu instituţia trebuia să o plătească, ci funcţionarul care a răspuns de soluţionarea petiţiilor şi care nu şi-a îndeplinit atribuţiile ca la carte în ceea ce priveşte solicitarea lui Teodorescu. Degeaba a contestat ITM actul Curţii de Conturi în instanţă, fiindcă a pierdut cu „brio”.
