Bistriţeni care au speriat EUROPA

Nu este nici un secret, o mică parte din conjudeţenii noştri aflaţi peste hotare, în special în spaţiul UE, au alte preocupări decât cele normale precum găsirea unui loc de muncă, câştigarea unui ban cinstit şi integrarea în comunităţile unde sau stabilit. Pentru aceştia, singura raţiune a existenţei lor este comiterea de infracţiuni, cele mai multe minore, dar şi din categoria celor violente, complexe, specifice fenomenului crimei organizate. În multe ţări, în anumite zone şi comunităţi, delicvenţii bistriţeni au speriat la propriu autorităţile locale. Cei care sunt prinşi şi condamnaţi, după ispăşirea pedepselor sunt returnaţi autorităţilor române, care, la rândul lor, le aplică, conform legilor în vigoare, o limitare a drepturilor la liberă circulaţie în spaţiul european.

Este un subiect despre care s-a scris puţin în presa locală, fie din cauza necunoaşterii fenomenului, fie dintr-o secretomanie prost înţeleasă de cei care gestionează această problemă, cei de la Direcţia Generală de Paşapoarte, respectiv serviciul similar judeţean, care ascund aceste informaţii opiniei publice. Ce secret poate să fie în faptul că anumite persoane plecate în străinătate comit infracţiuni pe teritoriul unui stat membru al UE, iar ca urmare a acestui lucru primesc anumite sancţiuni penale din partea statului gazdă, iar returnarea în ţară atrage alte sancţiuni, respectiv limitarea dreptului la liberă circulaţie în spaţiul comunitar? Este secret numele acestora, faptele pe care le comit şi imaginea proastă pe care o aruncă asupra ţării şi a judeţului? Publicarea listei săptămânale cu cei care sunt returnaţi pentru infracţiunile comise în ţările UE ar fi benefică, cel puţin prin efectul preventiv al acestui lucru, deoarece oprobiul public cu siguranţă ar duce la scădere numărului acestor fapte.

Număr în creştere

Zilnic la Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple din cadrul Instituţiei Prefectului Bistriţa-Năsăud se primesc liste cu notificări ale unor persoane cu domiciliul pe raza judeţului, cărora temporar li s-a restrâns dreptul la liberă circulaţie în spaţiul UE pe diferite perioade de timp, de la un an la cinci ani. Conform unor surse avizate, în perioada 2014-2016, numărul bistriţenilor care au speriat Europa prin fărădelegile comise în spaţiul comunitar şi asupra cărora s-a luat măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie s-a triplat.

În mod normal zilnic sau săptămânal, după caz, la sediul SPCEEPS BN sunt comunicate liste care conţin numele acestora. Sancţiunea a fost legiferată în 2011, ea de fapt funcţionând încă din primii ani de după Decembrie 1989. În 2011, de exemplu, faţă de anul 2010, numărul celor care le-a fost limitat spaţiul de mişcare a fost cu 20% mai mare. În perioada respectivă a fost introdusă o prevedere, care este valabilă şi astăzi, oarecum ciudată de eludare a sancţiunii. O persoană cu interdicţie de limitare a dreptului la libera circulaţie ca urmare a infracţiunilor comise într-un stat membru al UE, poate pleca în străinătate dacă îşi asumă în faţa funcţionarului de la paşapoarte, printr-o declaraţie pe propria răspundere, că nu va intra în ţara care i-a pus interdicţia. Măsura a fost o frecţie la un picior de lemn, aproape toţi cei care au recurs la acest lucru au ajuns din nou în ţările de unde tocmai au fost returnaţi şi au continuat să comită fărădelegi.

Statistici

În 2010, la nivelul întregii ţări, existau 13.804 persoane returnate pentru comiterea unor delicate în ţările UE, iar judeţul Bistriţa-Năsăud era în top cinci. În 2011, numărul a crescut la 16.614 persoane, iar judeţul nostru şi-a păstrat locul în top, lucru care este valabil şi în prezent.

An de an numărul bistriţenilor care au interdicţie de călătorie înafara graniţelor ţării a crescut într-un mod alarmant. Anumite informaţii publice arătau că la sfârşitul anului 2014, 170 de conjudeţeni aveau consemnat în documentele de călătorie, paşaport şi carte de identitate la un moment dat, interdicţia de a părăsi ţara.

Cu toate măsurile luate, schimb de date, conlucrare pe linie de Interpol, numărul de infracţiuni comise de bistriţeni şi a celor returnaţi este în creştere.

În 2015 numărul bistriţenilor a căror drept de liberă circulaţie a fost restrâns a ajuns la 308 persoane, iar în 2016 a fost de circa 500.

În 2017 au fost emise până la această dată cu 190 de ordine de limitare a dreptului la liberă circulaţie mai mult decât în 2015 şi 2016. În ultimii trei ani peste o mie de bistriţeni au primit ordine de interdicţie de a părăsi ţara ca urmare a returnărilor acestora din spaţiul comunitar.

În plus, în toată această perioadă, la 66 de persoane li s-a retras paşaportul şi implicit dreptul la liberă circulaţie, ca urmare a unor măsuri preventive luate de procurori în diferite faze a unor anchete penale.

Personalitate transformată

Anumite voci arătau că acest număr se datorează creşterii fenomenului infracţional la nivelul judeţului. Nimic mai neadevărat. Statisticile poliţiei în special, arată că fenomenul este staţionar sau într-o uşoară scădere, iar creşterea celor cu interdicţie la călătoriile externe se datorează celor care comit infracţiuni într-o ţară din spaţiul UE.

Comportarea unora în afara graniţelor ţării, comiterea de infracţiuni, ţine şi de o anumită psihologie a individului, de a ieşi din matca lui firească, a familiei, prietenilor, a mediului lui normal în care a trăit şi s-a dezvoltat. Sub protecţia unui aşa-zis anonimat, a faptului că nu sunt cunoscuţi, unii indivizi suferă adevărate transformări de comportament, de apreciere a valorilor. Dintr-un individ normal, cu frică de Dumnezeu, familie, opinie publică, acesta se transformă peste noapte într-o persoană fără niciun scrupul, capabilă să comită orice tip de infracţiune, pentru a face rost de bani.

Faptul ne-a fost confirmat de un veteran al aventurilor prin UE şi a comiterii de infracţiuni, furturi din supemarketuri, case, alba-neagra, pe teritoriul Germaniei.

Ionel M., prin toamna lui 1990, avea 17 ani. Urmase o şcoală profesională şi avea o meserie – electrician. Atras de mirajul Occidentului, a făcut parte din primul val al invaziei de bistriţeni asupra teritoriului Germaniei. Un grup de tineri bistriţeni, unii trecuţi cu ceva peste 18 ani, printre primii din ţară, au atacat la propriu Europa, respectiv Germania, forţând Oderul. Unii dintre ei, peste ani au ajuns oameni de afaceri respectabili, alţii chiar politicieni de top, sigur din CV-ul lor lipseşte această perioadă. Au început cu ”alba-neagra”, apoi au trecut la un nivel superior, furturi din magazine şi hipermareketuri, apoi case de vacanţă, case obişnuite de locuit. Totul a culminat cu atacuri asupra unor magazine specializate, gen bijuterii pe timpul nopţii, folosind metode demne de unele imagini din filmele cu mafioţi, prin smulgerea grilajelor montate pentru siguranţă, cu ajutorul unor cabluri legate de autoturisme, jefuirea propriu-zisă a locaţiei respective în câteva minute şi dispariţia de la locul faptei.

De la alba-neagra, la jafuri

Ionel M. a povestit că la început poliţiştii nemţi erau dezorientaţi şi nu le venea să creadă ce se întâmplă, pentru că nu se mai confruntaseră cu asemenea val de infracţiuni.

La început a avut rolul de ”martor” la ”alba-neagra”, persoană infiltrată printre jucători şi gură cască cu rolul de a atrage oamenii la joc. O perioadă a fost mânuitor de ”gume” la ”alba-neagra”, apoi a trecut la furturi din magazine şi hipermarketuri. La momentul respectiv mărfurile nu erau securizate, nu existau camere de supraveghere, aşa că au profitat din plin de această oportunitate. Ocheau cea mai mare cutie cu detergent, de obicei într-un colţ mai ferit al magazinului goleau conţinutul acesteia, apoi în interiorul acesteia îndesau mărfuri de volum mic, dar de o valoare mare – aparate de fotografiat, camera video. La casă plăteau valoarea cutiei cu detergent.

S-a specializat şi în furturi de bijuterii după o metodă extrem de simplă şi eficientă. Acţionau de regulă în echipă, două persoane. Primul care intra în magazin avea o gumă de mestecat în gură. Pozând în client obişnuit cerea să vadă mai multe modele, de obicei cercei, inele, verighete. Scotea guma din gura pe care o lipea sub tejghea înspre clienţi, iar cu degetul mic de la mână, când atenţia vânzătoarea era atrasă de un alt cumpărător, agăţa un inel, verighetă pe care o lipea de guma de mestecat ataşată sub tejghea. Ulterior cu mâinile la vedere mulţumea vânzătoarei şi ieşea din magazine. Apoi intra în acţiune, colegul care intra şi recupera bijuteria lipită de guma de mestecat. La sfârşitul unei zile ”bune”, din punctual lor de vedere, se alegau cu câtva mii de mărci.

La întrebarea de ce la revenirea în ţară devin oameni normali şi nu mai comit infracţiuni, Ionel M. a spus că aici nu cuteza şi nu avea îndrăzneala să comită asemenea fapte, deoarece era cunoscut de oameni, de comunitate, iar tatăl lui i-ar fi aplicat o corecţie pe care nu ar fi uitat-o niciodată, i-ar fi fost ruşine, şi-ar fi făcut neamul de râs.

A mai adăugat că la vremea respectivă mai era încă activ la poliţie un subofiţer judiciarist, de pe vremea miliţiei, Drulea, spaima hoţilor din Bistriţa, care înainte de-ai întreba ce au făcut, îi bătea crunt mai întâi şi nu ar fi avut chef să ajungă în mâinile acestuia.

Treptat autorităţile germane s-au trezit, s-au adaptat situaţiei create de hoţii români. Au început să-i identifice şi să îi bage în puşcărie. Mulţi declarau date de identitate false, alţii la întoarcerea în ţară, pentru a li se pierde urma, se ”măritau” luând numele soţiei. Interconectarea sistemelor de date, conlucrarea şi cooperarea dintre poliţii a făcut să scadă numărul de infracţiuni pe moment. Ulterior, românii, printre care şi delicvenţii bistriţeni, s-au specializat în comiterea altor infracţiuni mai sofisticate, în special traficul de persoane, proxenetism, trafic de droguri, de autoturisme furate, infracţiuni electronice.