AUTORITĂŢILE STATALE, ORGANE ŞI DEMNITARI FORŢÂND TANGENŢELE CU JUSTIŢIA ŞI PRINCIPIUL SEPARAŢIEI PUTERILOR

Din toamna trecută dezbaterile politice şi parlamentările au ecou în ţară, sunt tot mai intense şi tensionate. Lipseşte o limitare şi o stabilire a competenţei aleşilor şi alegătorilor, inclusiv a exprimării civilizate în comunicare, cu atât mai mult, începând cu membrii Legislativului ţării noastre. Rămân de învăţătura cuvintele genialului scriitor şi om politic Victor Hugo, rostite în 1849 la Congresul Internaţional pentru Pace de la Paris: „Până aici a fost dreptul tău, de aici începe datoria ta. Jos armele! Trăiţi în pace!” Insultele, calomniile, ameninţările, vulgarităţile, nu sunt admisibile si tolerabile în limbajul cetăţenilor şi în special al oamenilor politici, al slujitorilor societăţii generale. Căci spiritele s-au inflamat deosebit în  împrejurarea formării Comisiei de Anchetă a Parlamentului şi începerii audierilor de la vârful politic şi securit din casa generalului Oprea. De constituţionalitatea transformărilor în cercetări poliţieneşti au a da seama iniţiatorii. Este o sfidare a Justiţiei, fiindcă parlamentarii nu pot fi nici anchetaţi juridic fără aprobarea în plen a forumului cameral din care fac parte. De aceea, e gravă atingerea care s-a adus competenţei judecătoreşti din partea legislativului.

Fapte de acestea nu de mult timp se practică în raporturile privind „echilibrul puterilor in stat” şi încălcare a Constituţiei. Au fost şi de altele. Dacă statutul Justiţiei astăzi arată precum este comentat de oficialităţi mai mult indirect, de presă şi mass-media, de cetăţeni şi oricine afară, rezultă o opinie generală defavorabilă si umbrită. Consecinţele sunt dăunătoare Justiţiei în practicarea zi de zi pe întinsul ţării. Încrederea populaţiei a scăzut mult. Oamenii numai la gândul că au peste câteva zile proces, civil sau penal, se îngrijorează; apoi numără şi orele până la momentul prezentării în faţa instanţei cu îngrijorare că oricare poate câştiga , oricare poate pierde: dacă nu pe fapte, pe acte de procedură. La judecători se constată slabă competenţă şi pregătire profesională, cât şi lipsa de practică până a îmbrăcă roba de magistrat. Un student la medicină începe studiile odată cu mânuirea bisturiului la disecţii şi a seringii pentru injecţie; cel de la drept termină studiile fără a şti să scrie o cerere către autorităţi ori să completeze un formular. Iar când le-a învăţat practic şi pe acestea ştie cum să fie şi parţial in hotărâri ţi sentinţe. Cu cât urcă mai sus în vechime şi în ierarhii, cu atât e mai pregătit şi pentru injustiţii. Salarial e prea motivat.

Puterea judecătorească se declară independentă absolut. Celelalte două puteri (Legislativă şi Executivă) nu i-o respectă sau recunosc total. Deşi e supremă in domeniul ei. Cum să fie dacă „necesara” comisie a chemat la ascultare vârfuri ale puterilor din executive, judecătoreşti şi speciale. Comisia de Anchetă a studiat astăzi pe fostul şef al SRI vreo 10 ani, George Maior, acum ambasador în SUA, pe generalii (r) si fost vicepremier Gabriel Oprea, şi Puiu Iordănescu fost senator. Va fi audiată Codruţa Kövesi procuror şef al DNA. Nume pronunţate care nu au fost dar vor fi sunt: general (r) Marian Onţan, primar de sector în Bucureşti (deci şi puterea locală), iar ziaristul Dan Andronic a fost şi va mai merge. Rămâne un nume uitat sau marginalizat George Sebastian Dâncu. Pare neînsemnat între cei care au fost la cina de la Oprea, deşi s-a scăldat repetat cu câţiva dintre ei în mări şi oceane. Pare-se că o dată şi cu Liviu Dragnea. E mereu uitat, dar lasă impresia că al fostului senator este un nume special în cazul alegerilor învingătorului Băsescu. Două mobilizări ale turnătorilor peste firescul evenimentului i-au trădat şi pe el. În primăvară satul natal i-a exprimat şi acordat profesorului cel mai înalt omagiu al său şi titlul de „cetăţean de onoare”.  S-a dus într-o dimineaţă de duminică în Runcul Salvei însoţit de mitropolitul Andrei Andreicuţ al Clujului şi de toată protipendada judeţului Bistriţa-Năsăud, de tot ce mişcă acolo şi în jur, râul, ramul, şi a fost aşteptat la capătul satului cu cete pedestre si călăreţi, oameni în haine de mare sărbătoare însoţindu-l apoi pe uliţa copilăriei. După care n-a mai tăcut mass-media câteva zile. A doua întâmpinare nefiresc de selectivă, profesorul Dâncu e personalitate publică, nume răspândit în ţară şi mediul academic. Comisia de Anchetă îl tăgăduieşte cât se poate. Personal, aş vrea să nu se adeverească nimic din ordinarele confrerii securiste sri-ste, să fie şi să rămână un urmaş al grănicerilor viteji din Ţara Năsăudului.

de Teodor Tanco