Scandalul în care este implicat Cristian Pomohaci, preotul originar din Rebrişoara, este departe de a se potoli. Din contră, ia o amploare foarte mare, în condiţiile în care sunt dezgropate şi alte episoade mai vechi. 

Unul dintre acestea este cel în care Cristian Pomohaci a fost acuzat şi dat în judecată de Nicu Predescu, fiul regretatei interprete de muzică polpulară Valeria Peter Predescu, deoarece peotul i-ar fi preluat şi folosit fără niciun drept o linie melodică pe care artista o înregistrase în prealabil la Organizaţia Română pentru Drepturile de Autor (ORDA).

 

 

Interpretul de muzică populară Cristian Pomohaci a fost acţionat în 2012 in judecată pentru încălcarea legii drepturilor de autor de către Nicu Predescu, fiul interpretei de muzică populară Valeria Peter Predescu. Nicu Predescu declara la acea vreme că interpretul de muzică populară Cristian Pomohaci a preluat linia melodică a melodiei „Cânt la lume că mi-e dragă” a mamei sale şi a folosit-o, fără acordul familiei Predescu, în cântecul „De la Rebrişoara în jos”, scrie Ziar de Cluj.

Publicaţia clujeană a intrat în posesia înregistrării unei convorbiri purtată de Nicu Predescu, fiul Valeriei Peter-Predescu, şi preotul Cristian Pomohaci, în care  acesta din urmă recunoaşte că a luat melodia, dar şi că are pile mari în Justitie, „un şef de Tribunal”.

 

Iată şi înregistrarea telefonică purtată de cei doi.

 

https://www.youtube.com/watch?v=q8gdpt6mJnc

 

 

Pomohaci: Păi, nu știu, că pot veni și în seara asta, deci nu-i bai! Aveți vreo idee sau puteți să îmi spuneți despre ce e vorba?

Nicu Predescu: Dar vă spun mâine, vreți să vă zic prin telefon?

Pomohaci: Dar și acum! Și acum, că eu fac rost de bănuți și vi-i dau mâine și mâine dimineață să nu mai stau eu după bănuți și dumneavoastră după mine și să facem, ori în notariat, ori cu fratele dumneavoastră, cu tatăl dumneavoastră, cum credeți că e mai bine! Ca să fiți dumneavoastră mulțumit oricum, numai să îmi spuneți pretențiile!

Nicu Predescu: Deci, eu vorbesc și cu fratele meu și cu tatăl meu și sunt două variante: una, pentru care s-a întâmplat până acum și așa, o donație la Fundație în valoare de 5000 de lei…

Pomohaci: Așa!

Nicu Predescu: Și dacă doriți să preluați piesa în întregime, atunci suntem dispuși să renunțăm la drepturile asupra ei pentru o sumă suplimentară de 5000 de euro.

Pomohaci: Cât?

Nicu Predescu: Păi, asta e ce s-a hotărât în consiliul de familie! Acum, dumneavoastră vă faceți socotelile și atunci mâine discutăm!

Pomohaci: Mie îmi e făcută socoteala, dar 5000 de euro nu-i CD-ul lui Furdui!

Nicu Predescu: Nu știu, eu nu evaluez munca altora, fiecare știe cât muncește și cât umblă și cât face…

Pomohaci: Bine, totuși ar trebui să vorbim, pentru că nu sunt sumele reale! Nu sunt sumele reale și nici nu știu… și eu, bineînțeles că pot și renunța la piesă, că nu-s cununat cu ea!

Nicu Predescu: Păi, da, păi eu de-aia v-am zis! Că aia-i una și alta-i alta! Deci, v-am zis amândouă variantele, așa am stabilit, să vă spun ambele variante!

Pomohaci: Am înțeles!

Nicu Predescu: Dar dați-mi numărul de telefon!

Pomohaci: Eu sunt dispus, deci nu îmi trebuie piesa în întregime, îmi trebuie, deci cum ați văzut-o dumneavoastră, dacă considerați că e piesa dumneavoastră, deci ce vedeți că eu interpretez și când, deci aia îmi trebuie, gândiți-vă, vorbiți și cu tata și cu fratele dumneavoastră, de la varianta asta să faceți preț.

Nicu Predescu: Dar am vorbit, asta e concluzia la care am ajuns, pentru că noi, „Cânt la lume că mi-e dragă!” nu o mai putem folosi după aia! E gata! În momentul în care am dat linia melodică, ce facem? Ne apucăm să căutăm altă linie melodică, să punem pe ea? CD-ul e chiar piesa amiral a CD-ului, chiar piesa de bază, de copertă! Deci noi le-am tot sucit, le-am…

Pomohaci: Dar vindeți dumneavoastră un CD cu 5000 de euro? Dumneavoastră cereți pe o piesă, vindeți un CD cu 5000 de euro?

Nicu Predescu: Nu știu, probabil că da, cei care se ocupă de marketing poate reușesc o treabă din-asta! Nu știu, nu m-am ocupat cu așa ceva până acum!

Pomohaci: Vă spun eu că nu se vinde!

Nicu Predescu: Nu știu, sincer, nu știu!

Pomohaci: Trebuie să ajungem la o treabă omenească, că e hiperbolizată suma! Nu vă dă nicio casă de discuri, la care vreți să vindeți dumneavoastră CD-ul, și dumneavoastră ați scos un CD și-s curios câți bani v-a dat cineva pe CD-ul acela, dacă ziceți că l-ați scos acum doi ani dumneavoastră… acum 3 ani, acum 4 ani, sunt curios câți bani v-au dat! Sunt tare curios și faceți un calcul, pentru dumneavoastră, nu pentru mine, că eu știu! Eu încă o dată vă spun, știu că știu prețurile acum…

Nicu Predescu: Eu știu, dar…

Pomohaci: Toate casele de muzică, nu dă niciunul bani, dă coeficientul din vânzare! Eu sunt dispus să dau bani pentru că e prostia mea și sunt dispus pentru pace să dau bani, dar nu suma asta! Deci, încă o dată, nu suma asta, că atunci aș cumpăra toată…

Nicu Predescu: Nu cred!

Pomohaci: Ba da! Eu, încă o dată, țin la muzica pe care a cântat-o Valeria Predescu, țin la ceea ce e mitul Valeria Predescu și atunci de-asta sunt în dialog cu dumneavoastră, că altfel, vă dați seama, că eram prima dată…

Nicu Predescu: Asta e ce am stabilit…

Pomohaci: Și, o dată, să vă gândiți și la lucrul ăsta, că nu am treabă cu nimeni, nici nu-s supărat pe nimeni și nu vreau să fiți supărați pe mine și, dacă considerați că veți fi îndreptățit în alte moduri, mai bine… nu știu dacă e bine…

Nicu Predescu: Deci, eu v-am comunicat pretențiile noastre, că așa am stabilit să vi le spun!

Pomohaci: Am înțeles! Și eu acum vin cu o rugăminte suplimentară, să mai luați legătura cu cei doi domni care vă pot susține sau vă pot împiedica, ar spune o altă sumă! Deci, încă o dată, vă rog din toată inima, sunt dispus, dar nu suma asta, e hiperbolică, nu hiperbolizată! E hiperbolică!

Nicu Predescu: Și dumneavoastră, propunerea ar fi care?

Pomohaci: Propunerea mea e o sumă decentă! Deci, încă o dată, o sumă decentă care v-o dă orice casă de discuri pentru un CD întreg!

Nicu Predescu: Decența e un mod de a interpreta! Depinde de optica și din ce punct de vedere, a cui!

Pomohaci: Eu mă consider un om decent, domnu Nicușor, să mă iertați! Deci, nu știu cum mă vedeți dumneavoastră, dar eu mă consider un om decent! Așa cum ați avut dumneavoastră pretenția să spuneți că sunt un om cinstit, așa pot să spun și eu că mă consider un om decent! Și atunci știu că nu o să prejudiciez niciodată nici veniturile dumneavoastră financiare de pe această melodie!

Nicu Predescu: Ale mele nu e vorba, că sunt două lucruri diferite! Aici vorbim despre drepturile de autor, care susțin fundația, și eu, cu partea mea personală, aia e separat, nu le amestecăm! Că mai susțin eu activitatea fundației, din fondurile mele personale, aia e altceva!

Pomohaci: Încă o dată, nu o să aibă niciodată repercusiuni melodia pe care o cântă doamna Valeria, dacă o cântă și o are înregistrată! Niciodată! Pentru că sunt două mame cu doi tați, dar încă o dată, ca drepturi de autor, eu nu vreau să fie niciodată vreun bănuț venit de undeva! M-am interesat, m-am edificat, la fiecare punct la rând, cu doi avocați, cu un președinte de tribunal, deci suntem edificați, la fiecare subpunct, pot să vă spun și partea bună și partea rea. Dacă ar fi vorba despre un litigiu într-o instanță, ar fi vorba de câțiva ani buni, după care nu s-ar ajunge la niciun sfârșit!

Nicu Predescu: Ba, se ajunge întotdeauna, pentru că sunt instanțe și pentru cele din România, sunt foruri care sunt peste și întotdeauna se găsește undeva o finalitate!

Pomohaci: Da, după câțiva ani buni, și știi că atunci în instanță îți aduci aminte că nu e așa și că te dușmănești, ori eu nu vreau dușmănie!

Nicu Predescu: Da, dar știți cum e? Câțiva ani buni, trebuie să luați în considerare… poate dura un proces și 10 ani, eu știu cât am de stat în sală, credeți că îmi schimbă viața cu ceva? Dacă chiar asta o să fie ultima soluție și ajungem, asta e!

Pomohaci: Eu nici nu mă gândesc, toate variantele le-am luat în calcul, pentru că toată lumea a sărit în capul meu: părinte, vrem să vă ajutăm, vrem să vă ajutăm! Cu ce să mă ajutați? Nu am nici un litigiu cu nimeni, nici nu-s supărat pe oamenii ăia, nu-s supărat pe nimeni, nu are nimeni dreptul să spună că cineva e vinovat! Eu sunt vinovat pentru că sunt un prost și îmi iubesc neamul! Eu sunt vinovat! Și gata! Eu îmi rezolv problemele, dar, încă o dată, revin, vă rog insistent, vă rog din toată inima, mai vorbiți și mai faceți încă o ceva acolo! Și eu, mâine dimineață, să scot bănuții din gaură de șarpe, să vă aduc niște bănuți și să gătăm odată cu…

Nici Predescu: Păi, bine, bine, ziceți-mi ce să zic atunci, ziceți să mai vorbesc cu fratele meu, ce să îi zic?

Pomohaci: Păi, încă o dată vă spun, 5000 de euro nu dă nimeni pe un CD întreg! Deci mie mi-a oferit pe un CD domnul director, domnul director, că sunteți director la firmă, domnul director și Nicușor, scumpul părintelui, vă arăt contractul semnat de Roton, mi-au dat 20% din vânzări!

Nici Predescu: Eu vă cred, dar trebuie să înțelegeți că prețul…

Pomohaci: La Furdui i-au dat 2000 de euro! În aceeași perioadă, acum, pe CD-ul nou! 2000 de euro i-au dat! Și el a plătit 6000 de euro la orchestră!

Nicu Predescu: Cum credeți că se stabilește prețul la ceva ce nu e de vânzare? Noi nu stabilim prețul că vrem să vindem! Noi nu am vrut să vindem! Niciodată nu ne-a interesat să vindem!

Pomohaci: Nu, dar acum, pentru că totuși aveți omenie și și dumneavoastră ați trecut printr-un necaz, trebuie și dumneavoastră să plecați urechea cu bunăvoință la un lucru de genul acesta! Nu pentru că trebuie să vindeți, pentru că nici nu stați în banii ăștia! Este un mod de-a… Că, slavă Domnului, că v-a dat Dumnezeu mult și aveți și nu sunteți în banii ăștia! Și nici nu o să ajungeți să trăiți din banii ăștia, că nu cred, că dacă ajungeți să trăiți din banii ăștia, înseamnă că e bai mare!

Nicu Predescu: Nici nu sunt destinați pentru mine, v-am mai spus! Ăștia sunt destinați unor programe ale Fundației!

Pomohaci: Dumneavoastră știți! Eu nu stau să caut în conturile dumneavoastră și nici să îmi indicați mie ce faceți cu bănuții dumneavoastră și cu timpul dumneavoastră liber! Eu, atâta timp cât suntem prieteni am să vă respect și am să vă iubesc, pentru că asta înseamnă prietenie curată! Și am să stau deoparte de tot ceea ce înseamnă intimitatea dumneavoastră!

Nicu Predescu: Păi, acum, spuneți-mi ce să îi zic fratelui meu…

Pomohaci: pe CD-ul lui Furdui i-au dat 2000 de euro!

Nicu Predescu: Nu așa! Înțeleg că aveți pricepere în tratative și în negocieri!

Pomohaci: Nu am nicio pricepere!

Nicu Predescu: La fel am și eu!

Pomohaci: Sunt în urma unei boli…

Nicu Predescu: Dacă îmi spuneți ceva concret, merită să îmi sun fratele…

Pomohaci: Eu vă spun concret, cu toată bunăvoința mea, nu vă dau 2000 de euro, vă dau 100 de milioane! Și asta v-o dau, noi doi știm și nu știe numai Tatăl cel Sfânt din Cer! Deci, eu și cu Nicușor Predescu!

Nicu Predescu: Nici nu are rost să îl sun pe fratele meu pentru treaba asta!

Pomohaci: Bine, bine!

Nicu Predescu: Rămâne varianta cealaltă atunci!

Pomohaci: Dumneavoastră știți cum e mai bine și poate că noaptea e un sfetnic bun, eu atunci o să rămân să mă odihnesc în Cluj și dumneavoastră , dimineață, m-aș bucura totuși să mă văd cu dumneavoastră!

Nicu Predescu: Ne putem vedea, sigur! Rămâne să discutăm primul punct!

Pomohaci: Vă rog din toată inima!

 

În final procesul a fost pierdut de Nicu Predescu. Ce a scris acesta pe adresa redacţiei Ziarul de Cluj în legătură cu procesul purtat cu Cristian Pomohaci, şi cine este magistratul care a judecat respectivul proces CITIŢI mai departe în Ziar de Cluj.

 

 

 

 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.