Nimeni nu are monopol pe doctrine. Oricine doreşte poate să-şi facă un partid. Deseori îi aud pe unii care se autointitulează liberali, spunând că doar ei sunt pe dreapta. Că doar ei reprezintă valorile de dreapta în România. Când spui asta nu eşti liberal. Eşti membru PNL sau eşti altceva, dar nu liberal. Istoria şi faptele altora nu te fac pe tine altfel decât eşti, iar cât de ataşat eşti de valori se vede prin ceea ce faci şi nu cât de des spui. Partidele sunt asocieri libere, private între oameni, care cel puţin teoretic susţin aceleaşi valori. Orice om, orice grup la un moment dat poate fonda o organizaţie proprie care îşi poate propune să facă ceva în viaţa publică.
La sfârşitul anului trecut la ordinea zilei era unificarea dreptei. Mihai Răzvan Ungureanu a lansat o propunere, analiştii politici susţinători ai dreptei au lansat zeci de dezbateri pe tema respectivă. Astăzi se discută foarte mult de fărâmiţarea dreptei. Mişcarea făcută la sfârşitul săptămânii de o parte din parlamentarii PDL era previzibilă. Cât de populară va fi, e greu de estimat. Nu mă grăbesc să-i anunţ sfârşitul, ci dimpotrivă cred că va avea succes în alegerile europene. Cred că momentul cel mai de jos al popularităţii lui Traian Băsescu a fost în vara anului 2012 cu ocazia referendumului pentru demiterea din funcţie şi un lucru nu trebuie uitat. Un milion au spus NU la referendum, în condiţiile în care PDL nu a participat la vot. Acei alegători merg la vot. La europarlamentare vor participa aproximativ 5 milioane de oameni iar preşedintele va susţine PMP-ul în alegeri şi cred că au potenţial bun. Asta nu trebuie să sperie PDL. PDL, părerea mea, are cel mai dur nucleu de votanţi. Nu cel mai mare, dar cel mai fidel. Pe de altă parte orice asociere cu PDL astăzi, nu rezolvă nimic. PDL nu ajută şi nu poate fi ajutat. Decizia de a candida singur cred că e cea mai bună soluţie. Adunate într-un singur partid şi ţinând cont că valul nepopular al guvernării nu a trecut, partidele unite ar obţine undeva la 20%. Separat scorul obţinut poate fi mult mai bun. În plus la europarlamentare nu se fac guverne, majorităţi. Aici unirea nu face puterea. PDL trebuie să facă listă competentă de candidaţi şi să-şi aducă electoratul la vot. PDL poate obţine singur 20%.
Sunt foarte mulţi care refuză să voteze USL, dar nu votează nici cu PDL, iar acest electorat poate fi recuperat de partide gen PNŢCD, NR, PMP, FC. În ceea ce priveşte aceste partide mici se impune o măsurătoare sociologică, pentru ca ele să nu piardă acest electorat. Aici este necesară o alianţă fiindcă separat una din formaţiuni poate obţine 4%, deci sub pragul electoral, ceea ce ar fi o pierdere. Cred că o alianţă a partidelor mici de dreapta poate obţine peste 12%, ceea ce este un câştig pentru dreapta în general. E o analiză proprie.
USL, în opinia multora dintre noi, este o pacoste peste ţară. Majoritatea suntem cei care au susţinut Convenţia Democrată, Alianţa DA, PDL în 2008. E o categorie care au refuzat constant PSD şi în general stânga românească care nu are nici o legătură cu stânga europeană. Însă o bună parte din acest electorat nu mai merge la vot. Va fi greu o remobilizare a lor. Sunt dezamăgiţi de guvernarea trecută nu datorită măsurilor nepopulare ci din alte motive.
Europarlamentarele sunt alegeri mai puţin importante pentru alegători. Televiziunile şi internetul au un rol sporit, iar sumele pe care le utilizează partidele sunt mult mai mici, deci un avantaj al partidelor mici. E cea mai bună şansă pentru un partid nou. Dacă s-ar începe cu alegerile locale, şansele ar fi extrem de mici pentru un partid nou să facă ceva. Oricum într-o formă sau alta, dreapta va susţine acelaşi candidat la prezidenţiale, iar la alegerile locale din 2016 vom avea candidaţi comuni. Cu un singur tur de scrutin, nici nu se poate altfel. Pe cât de necesară va fi unitatea atunci, pe atât de utilă este diversitatea în momentul de faţă. PDL-ului, îi va fi aproape imposibil ca în următorul ciclu electoral să câştige singur în faţa USL. Cred că o să ne situăm în faţa PNL, însă acest lucru este insuficient. Cred că PNŢCD ar fi obţinut în 1996 tot pe acolo cât a obţinut Convenţia Democratică şi atunci un mare om politic a gândit pentru ţară şi nu pentru partid. Aşa trebuie făcut şi acum, însă acum valul de nemulţumire încă nu a trecut. Atunci valul era favorabil. Probabil că până în luna mai lucrurile vor evolua pozitiv în zona dreptei iar momentul creării unui vehicul electoral de succes va trebui ales cu grijă. Aşadar susţinătorii dreptei trebuie să fie parteneri. Până atunci trebuie să spunem în fiecare zi că acest USL, care astăzi a ajuns în Parlament la 90% ca şi partidul comunist, nu produce nimic. Nici o lege pentru oameni, nici o lege pentru îmbunătăţirea sistemului. Constituţie, regionalizare, depolitizarea funcţiei publice, măsuri împotriva şpăgii, a mitei electorale, a imunităţilor sunt lucruri pe care această majoritate trebuia deja să le facă. Anul trecut am crezut că această majoritate de peste două treimi poate fi o oportunitate pentru România, însă astăzi asistăm la un eşec pe toate liniile guvernării.
Alin Seserman, consilier local PDL
