M-am gandit sa scriu despre recentul Congres al USL deoarece m-a facut – cel puţin prin atmosfera – sa-mi aduc aminte de cel de al XIV-lea Congres al PCR, din noiembrie 1989, care pentru conducatorii de atunci a fost „ultimul bal din noiembrie”, reproducand titlul unui film din cinematografia noastra. Intregul sistem socialist din Europa se gasea intr-un proces de disoluţie. Toţi conducatorii ţarilor comuniste erau deja inlocuiţi, dar pentru Ceauşescu şi Comitetul Politic Executiv timpul era incremenit. Pretutindeni in lume se vorbea despre glasnost şi perestroika, lozinci care in credinţa lui Gorbaciov, de altfel greşita, se considera ca vor salva socialismul. In pofida realitaţii, la Bucureşti se vehiculau aceleaşi lozinci de sorginte stalinist-naţionaliste, iar mulţi credeau ca Ceauşescu va depaşi anul 2000 la conducerea ţarii noastre. Participanţii la Congresul PCR aplaudau frenetic, Carmaciul se ridica pe deplin mulţumit, iar faţa lui ridata, care purta amprenta suferinţei fizice se ilumina şi pentru cateva clipe parea mai tanar cu vreo zece ani. Jocurile insa erau facute şi peste o luna, el şi soţia sa işi terminau cariera politica ciuruiţi de gloanţe, dupa un simulacru de proces, tipic comunist. Sic transit gloria mundi !
Antena 3, organ de partid şi in curand de stat, care a facut transmisiuni complete de la congresele PSD, PNL şi PC, ne-a delectat cam cu aceleaşi genuri de urale ca şi la Congresul al XIV-lea. Domnul Victor Ponta, un om de altfel inteligent, a rupt oferta scrisa a lui Basescu de a renunţa la doi ani din mandatul de preşedinte in schimbul modificarii Constituţiei. Imnul naţional a fost cenzurat pentru a nu se canta numele Traian. Nu banuia Andrei Mureşanu ca vom avea un preşedinte cu acelaşi nume ca Imparatul, iar tot domnul Victoraş se considera ca este unul din „cei trei muschetari”. Gesturile mi se par cel puţin deplasate, dar cand mania iţi intuneca mintea, nu te poţi aştepta la lucruri prea bune.
Mi se pare foarte probabil ca opoziţia va caştiga alegerile parlamentare şi ca va forma viitorul guvern, chiar şi fara UDMR. Greul va incepe dupa ce USL va ajunge la Palatul Victoriei. Toxice sunt numai partidele lui Dan Diaconescu şi cel al Tribunului, care promit lucruri imposibile. Revenind la USL, este indiscutabil ca nu poţi da populaţiei nemulţumite decat ceea ce se strange in visteria statului, din impozite şi taxe, iar acordurile cu FMI – volens nolens – trebuie respectate pentru a restitui banii imprumutaţi. Desigur, ca de fiecare data, se va invoca pentru insuccese, greaua moştenire a trecutului de care se fac vinovaţi Basescu, Boc şi Ungureanu.
Nu este mai puţin adevarat ca niciun partid, coaliţie de partide sau persoana care tinde la funcţia suprema, dupa ce ajung la putere, nu pot sa infaptuiasca tot ceea ce au promis. Important este ca decalajul intre promisiuni şi fapte sa nu fie prea mare. Ca atare, le urez USL-iştilor sa le redea demnitatea romanilor, aşa cum s-au angajat, dar prima condiţie este sa respecte ei cerinţele moralei. Nu poţi sa spui ca atunci cand o parte din „colegi” te parasesc (vezi UNPR) este un lucru abject, iar cand domnul Sorin Frunzaverde face acelaşi lucru, dar in sens invers, sa-l alegi vicepreşedinte al PNL. Despre cazul Piedone, ce sa mai vorbim? Te cuprinde rasul-plansul !
Primul test al soliditaţii actualei opoziţii il vor reprezenta alegerile locale, dar fisuri se vor produce in coaliţia USL dupa alegerile parlamentare. Nu sunt atat de sceptic ca Evenimentul Zilei care, referindu-se la Congresul USL afirma sentenţios ca „Premierul şi Preşedintele sunt de hartie”. Am convingerea ca in noiembrie, domnul Ponta va prelua ştafeta de la Mihai Razvan Ungureanu. Imi doresc cel mai mult ca indiferent cine va caştiga alegerile, guvernarea sa se bucure de stabilitate. Sa nu ne molipsim de la Republica Moldova, careia i-au trebuit ani de zile sa-şi aleaga preşedintele.
Adrian Man
